În 2023, proprietarii biroului RE/MAX din Iași au anunțat că închid. Familia Hilbert, adică Laura și Dragoș, a decis să preia franciza. Doi ani mai târziu au cumpărat o a doua afacere, una pe care, recunosc ei înșiși, cifrele nu o susțineau: o școală de balet, luată „strict pe emoții”, pentru fiica lui Dragoș. Episodul 16 din Podcastul Fabricat în RO este despre felul în care gândește o familie de antreprenori atunci când cumpără, dezvoltă și transmite mai departe afaceri — și despre ce înseamnă să faci toate acestea cu copiii prezenți la masă.

Laura vine din peste 20 de ani de vânzări de toate felurile. Dragoș vine din software, baze de date și proiecte internaționale, inclusiv la Agenția Internațională pentru Energie Atomică din Viena. Împreună conduc astăzi trei linii de business în Iași. Interviul de mai jos, purtat de Adrian Ambrose, fondatorul Fabricat în RO, parcurge întregul episod în ordinea în care s-a desfășurat discuția.
Pe scurt: ce reiese din interviu
- Franciza, la preț de preluare. Familia Hilbert a preluat biroul RE/MAX existent, cu tot cu mobilier, pentru aproximativ 10.000 de euro plus TVA, față de 12.000 de euro plus TVA cât costă o franciză nouă. Franciza se contractează pe cinci ani, iar din ei trecuseră deja doi ani și jumătate, timp în care familia putea vedea dacă modelul funcționează.
- Instrumentele nu garantează succesul. „Ai toate tool-urile ca să ai succes, dar până la urmă depinde de tine ca om”, rezumă Laura ideea pe care o repetă cei doi de-a lungul episodului.
- AI în agenția imobiliară. Dragoș crede că au fost primul birou din România care a implementat agenți AI în relația cu clienții. Rezultatele comerciale au depășit așteptările, dar și costurile au fost mai mari decât se așteptau, iar agenții umani nu au putut prelua toate lead-urile generate.
- Levita, o decizie luată pe emoții. Școala de balet cumpărată în 2025 nu era, din punct de vedere financiar, o afacere logică. Beneficiul a fost altul: implicarea fiicei lui Dragoș și apropierea dintre frații din familie.
- Copiii, în business fără ținte impuse. Modelul vine din afacerile de familie văzute în Austria. Părinții creează oportunități, dar nu le cer copiilor să continue afacerea.
Cine sunt Laura și Dragoș Hilbert
Laura, dacă ne întoarcem înainte de antreprenoriat, cine erai și ce făceai profesional?
Înainte de 2020, Laura a făcut „doar vânzări”: „atât am știut, atât am vrut într-un fel sau altul”. Au fost vânzări „de toate felurile”, pe parcursul a peste 20 de ani, de la întâlniri față în față și din ușă în ușă până la call center. Experiența a fost, spune ea, plăcută, pentru că a ajuns să înțeleagă ce își dorește omul din fața ei.
Concluzia ei: de multe ori nu ascultăm îndeajuns persoana care are o nevoie și încercăm să-i oferim un serviciu, dar în momentul în care îi afli nevoia, mergi direct la ea — „și de acolo vin și recomandările”.
Dragoș, traseul tău este diferit: software development, baze de date, infrastructură, proiecte internaționale. Cum ai ajuns din zona tehnică la antreprenoriat?
După ce s-a întors în România, Dragoș a făcut ca la „orice nou început”: când a cunoscut-o pe Laura, a început să-i copieze modelul. „M-am gândit că cred că se poate și aș putea și eu”, spune el. A făcut primii pași „încetul cu încetul” — la început doar plin de curiozitate, apoi tot mai plin de hotărâre.
Sunt puțini cei care ajung să lucreze pentru Agenția Internațională pentru Energie Atomică din Viena. Ce ai învățat acolo despre felul în care funcționează organizațiile mari și ce ai adus din software development în business?
Dragoș spune că organizațiile internaționale sunt greu de explicat, pentru că nu funcționează după regulile unei organizații naționale sau multinaționale. Se bazează pe renumele pe care și-l construiesc, pe relațiile dintre state și foarte mult pe colaborarea dintre națiuni și dintre oameni. Lecția principală: totul se face prin oameni, prin colaborare și prin negocierea intereselor fiecărui stat, grup și agende.
Proiectele rulau în paralel și aveau un ciclu de business total diferit de cel cu care suntem obișnuiți: de doi-trei ani, uneori mai puțin, alteori chiar zece. Mergeau bine pentru că erau organizate după o metodologie bine pusă la punct, dublată de un knowledge sharing și un knowledge management foarte bune — lucruri „foarte importante și pentru viața noastră de zi cu zi”.
Ce ai luat din experiența aceasta și ai pus în businessul de astăzi?
Când au pornit cu RE/MAX, cei doi au discutat despre viziune și despre ce vor ca afacerea să reprezinte. Unul dintre pilonii de bază a fost să facă „fix ceea ce este bine pentru om”, astfel încât experiența clientului să fie una după care el să zică: „cu el am lucrat foarte bine, vă recomand”. Statistic, spune Dragoș, doar unul-doi din zece oameni dau recomandări mai departe.
Din experiența lor, însă, au fost surprinși că și oameni cu care au interacționat, dar nu au semnat un contract sau n-au mers mai departe din diverse motive, i-au recomandat foarte pozitiv.
Cum s-au cunoscut și când au decis să construiască împreună
Laura, ai venit în Iași în 2020, cu doi copii. Cum arăta viața ta atunci și ce s-a schimbat după ce l-ai cunoscut pe Dragoș?
Laura ajunsese în Iași cu două joburi, un program foarte aglomerat și doi copii: unul tocmai intrase la facultate, celălalt era în clasa a șaptea. Găsiseră o chirie și în viața familiei mici se așezase un calm. Calmul nu a durat mult: la două luni distanță, l-a cunoscut pe Dragoș. Prima lor discuție, își amintește ea, a fost „foarte atipică”: ea își dorea o fetiță, el un băiat.
Au mers pe o negociere, iar începutul relației, spune Laura, a fost „semnat” printr-un fel de contract de negociere asupra a ceea ce își dorește fiecare de la viața pe care urmau s-o înceapă împreună.
Anul a fost intens. Au călătorit mult și au văzut multe lucruri, iar între Crăciunul 2019 și Crăciunul 2020 viața ei s-a schimbat radical — „doar în bine”, subliniază Laura, dar intens, pentru că atunci când vin multe schimbări deodată trebuie să ai grijă să-ți gestionezi fiecare emoție și fiecare resursă de timp.
V-ați întâlnit într-un moment în care fiecare avea propriul parcurs profesional. Când ați realizat că puteți construi și ceva profesional împreună?
Laura nu fusese niciodată antreprenor și recunoaște că nu credea că ar fi capabilă. „Cel care a crezut de la început că noi vom construi ceva frumos a fost Dragoș”, spune ea. Când a venit vorba despre imobiliare, el a fost cel care a luat decizia ca ea să intre în acest domeniu într-un fel sau altul, pentru că Laura putea alege orice job din zona de vânzări. Dragoș a studiat brandul RE/MAX; ea îl cunoștea, dar el a fost mai entuziasmat.
De la vânzări la imobiliare: prima ușă, primele lecții
Din interviu: „Ai toate tool-urile ca să ai succes, dar până la urmă depinde de tine ca om. Depinde de tine cum iei deciziile.”
Îți amintești primul moment, Laura, când ai realizat că vânzarea unui apartament este cu totul diferită de ce ai vândut până atunci?
Laura spune că, atâta timp cât era vorba de vânzări, nu avea nicio problemă de încredere: făcuse multe cursuri și „știa să vândă”. Prima ei întâlnire cu un proprietar a arătat însă altceva. Stând în fața primei uși, nu a putut să bată: i se bloca mâna, avea emoții mari și își simțea inima bătând „pentru prima dată atât de tare”. A bătut până la urmă, a purtat o discuție bună cu domnul respectiv, dar își amintește că voia să fugă.
Concluzia ei a fost că are de lucrat mult la ea și că vânzarea nu este totul: trebuie să cunoști imobiliarele, care au mai multe segmente. Din acel moment a luat cursurile RE/MAX, a mers la toate întâlnirile și convențiile și le-a „mistuit”, bucată cu bucată, apoi le-a discutat cu Dragoș, de la care avea nevoie de o altă perspectivă: „Ok, este în regulă cum spui tu, dar ce ai spune dacă?”
Experiența îi folosește acum în formarea agenților. Când vine unul cu experiență și spune că nu are nicio problemă, Laura îi răspunde că va avea. Se întoarce apoi și îi spune: „Laura, ai avut dreptate.” Morala, în cuvintele ei: trebuie să fii pregătit pentru momentul acela și să știi tot timpul de ce faci ceea ce faci.
Ai studiat și oamenii din rețeaua RE/MAX: cei de succes, dar și cei care au eșuat. Ce ai învățat din eșecurile unora?
Răspunde Dragoș, care avertizează că eșecurile sunt mult mai greu de evaluat din exterior. Nu cunoști întreaga istorie, vezi doar anumite aspecte, apoi se întâmplă eșecul și ai impresia că ai intuit exact. Pentru el, este de multe ori „doar un bias personal”, iar concluziile rămân parțiale. Ce funcționează în rețeaua RE/MAX este schimbul de experiență dintre brokeri și agenți, în întâlniri formale sau ad-hoc: lecțiile altora ajung și la tine.
Până la urmă, fiecare face greșeli; important este să înveți ceva din ele și să faci mai bine data viitoare, ceea ce ține de capacitatea de adaptare și de reziliență a fiecăruia.
Laura adaugă un lucru pe care îl socotește esențial: antreprenorii nu fac doar ce le place, trebuie să și câștige, să ducă ceva acasă. Un plan merge două-trei luni, apoi îl schimbi și îl adaptezi. Dragoș îi spune uneori că nu este consecventă. Ea recunoaște că nu poate fi, pentru că îi vin o sută de idei, dar spune că adaptarea a salvat de multe ori situații. Un plan, când există, îl respectă integral. Dacă apare o criză, urmează „meeting-ul de familie”: ce facem? Ne adaptăm.
Dragoș explică diferența dintre software și viața reală. În software, surprizele sunt statistic mai rare. Când lucrezi cu oameni, gradul de surpriză crește și nu poți fi în același timp extrem de imaginativ în găsirea soluțiilor și foarte consecvent. De aici, spune Laura, echilibrul din business: ea vine cu ideea și caută soluția, Dragoș este analitic și cel care implementează, uneori împreună cu echipa și cu toată familia.
Tot el este cel care o oprește când „s-a dus prea sus”: nu te mai gândi acum ce faci peste cinci ani, hai să vedem ce facem acum.
Diferența cea mai mare față de software este, după Dragoș, că în informatică poți reseta calculatorul. În viața reală resetul e costisitor, iar feedbackul întârzie: vorbești cu un om, ai impresia că nu a mers nimic, iar el te sună după două zile și spune că ai perfectă dreptate. Dragoș mai spune că încearcă în fiecare zi să fie mai bun decât în ziua precedentă, fără să uite rolurile și responsabilitățile fiecăruia, iar comunicarea poate fi agilă atâta timp cât rămâne într-un cadru sigur pentru business și pentru client.
Ce contează cel mai mult astăzi pentru a vinde: produsul, strategia de promovare, negocierea sau relația dintre vânzător și client?
Laura răspunde că, în primul rând, relația de încredere, dar subliniază că nu poate fi vorba de un singur factor: este un sistem și un proces, ca învățarea. Fără marketing nu ai vizibilitate, iar fără interacțiune și un sistem bine pus la punct nu ai succes. Un agent a întrebat-o odată să-i spună toți pașii prin care poate face bani luna următoare.
Ea spune că este imposibil de oferit o rețetă: cel mai bine e să ai experiență în vânzări, dar și în marketing, ca să știi să te promovezi, însă oricare ar fi punctul de plecare, există etape pe care trebuie să le parcurgi sistematic.
Ce promiți proprietarului pentru casa lui trebuie, la fel, să fie etape, nu simple promisiuni. În negociere, pentru cumpărătorul care vine să vadă „următoarea lui casă”, strategia Laurei este transparența: pune întâi în față dezavantajele, ca omul să le poată gestiona și apoi să vadă dacă locuința i se potrivește. Dacă ascunzi ceva ce știi că nu i-ar plăcea, ziua următoare tot îl va descoperi.
Antreprenoriat cu un bebeluș în brațe
Din interviu: „Poți să iei perioada aceea ca pe ceva foarte complicat sau poți s-o incluzi în viața ta de zi cu zi și cumva s-o faci chiar distractivă.”
În 2022 a venit pe lume băiețelul vostru. Cum arăta antreprenoriatul cu un copil nou-născut?
Dragoș spune că este foarte complicat, cu toate aspectele logistice, dar că la început bebelușii dorm mult și le place să fie plimbați, ceea ce se potrivește cu o meserie care presupune vizite și deplasări. Laura povestește că, în primii doi ani, copilul a fost legat de mamă și că a făcut de multe ori ședințe cu el în brațe. Nu au renunțat la business: ea a mers mai departe la vizionări.
Pentru Dragoș a fost greu, pentru că avea deja două proiecte, iar ziua se împărțea în două, patru ore pentru un proiect și patru pentru celălalt. Cu toate acestea, nu au vrut să piardă „primul zâmbet”, așa că au fost cât se poate de prezenți.
În proces au fost implicați și frații mai mari, în jocuri și în tot ce făceau. Dragoș consideră că bebelușul i-a unit, pentru că apariția unui nou copil este un eveniment destabilizator pentru echilibrul vechi al familiei, iar familia își caută un nou echilibru în jurul lui. A început să funcționeze „tribul”: bunici, mătuși, toată lumea. Nu a fost ușor, recunosc ei, au fost momente în care simțeau că nu mai reușesc, dar fiecare moment a fost gestionat.
Dragoș adaugă că maturitatea și experiența de dinainte i-au ajutat să înțeleagă mai bine că un copil crește într-un trib.
Laura, ai intrat în concediu de creștere a copilului, dar în octombrie erai din nou la birou, inclusiv cu un port-bebe. De ce nu ai putut sta departe de business?
Laura spune că, la ceilalți doi copii, se gândise că la următorul va sta acasă doi ani. A fost prima dată în viață când și-ar fi permis, dar nu a putut. Intrase într-un domeniu care o entuziasma la maximum și făcea ceea ce îi plăcea. La patru luni după ce intrase în imobiliare a rămas însărcinată și, pe parcursul sarcinii, avea impresia că nu dă tot ce poate. A ales chiar și apartamentul foarte aproape de birou, ca să poată ieși la plimbare cu căruciorul și cu port-bebe.
Plimbările au devenit, aproape de la sine, parte din business: suna telefonul, începuse să ia proprietăți în portofoliu, mergea pe terenuri în câmp sau la hale, iarna, cu geaca și cu bebelușul. Clienții se speriau uneori, iar proprietarii care aveau pătuț îl lăsau pe copil în el în timpul vizionărilor. Au fost momente frumoase, trăite la maximum. Laura vedea munca drept jobul ei, dar în același timp trăia fiecare clipă cu bebelușul, care dormea în plimbări; acasă, uneori, îl lua Dragoș.
Dragoș povestește amuzat că, pe vremea fostului birou, a rămas o fotografie realizată de cei de la Google în care Laura iese pe ușă cu bebelușul. Lecția pe care o trage el: perioada aceea de început, de doi-trei ani, în care copilul este legat de mamă, poți s-o trăiești ca pe ceva foarte complicat sau o poți integra în viața ta de zi cu zi, până devine chiar distractivă, cu condiția să te adaptezi mai întâi la programul copilului, la somn și la plimbări.
Copilul, spune el, a devenit și mai sociabil: nu are anxietăți când se află printre mulți oameni.
Familia Hilbert și copiii în business: oportunități, nu obligații
Din interviu: „Nu zicem: trebuie să înveți A, B, C. Dar creăm situația A, B, C, D. Tu du-te la toate și undeva ceva se prinde.”
Ați ales să implicați și alți copii în business. De ce ați făcut asta?
Dragoș spune că a văzut un model în Austria: multe afaceri de familie care țineau mai multe generații, în care bunici, părinți și copii lucrau împreună, inclusiv copii care făceau facultatea și veneau să ajute în vacanțe. „Suntem suma tuturor lucrurilor care ni se întâmplă și a tuturor modelelor pe care le vedem în jurul nostru”, explică el. Ideea a devenit pentru el ceva normal: copiii au nevoie de oportunități de a învăța și de a eșua, iar oportunitatea aceasta nu se mai repetă, la fel cum nu se mai repetă nici vârsta copilului.
Nu e vorba, subliniază el, de „moștenești imperiul și trebuie să-l duci mai departe”. Unul dintre copii a avut încă de terminat o facultate, a plecat, s-a întors, iar când a existat implicare, ea a venit din interiorul lor, dincolo de ceea ce se așteptau părinții.
Primul a fost Mihai, fiul cel mare al Laurei. Când ea nu putea face vizionările, l-a înscris la cursul de agent și el le făcea în locul ei. Nu a rezistat mult: presiunea a fost mare, deși părinții nu realizaseră atunci.
După câțiva ani s-a întors la ea, după ce terminase o facultate, făcea masterul și intrase la a doua facultate, și i-a spus: „Mamă, nu știu dacă mă mai vrei, nu ca agent, dar am evoluat și abia acum am înțeles ce povesteai prima dată. Aș vrea să încep să fac eu vânzări.” De ceva timp lucrează la biroul numărul doi, iar Laura se bucură că face pașii acum.
Laura spune că el poate rămâne în business doar pentru scurt timp și că e în regulă, pentru că este doar decizia lor. Copiii nu au fost aduși ca să preia afacerea: modelul austriac l-au luat, dar nu au pornit de la ideea că trebuie să continue. Când ei vin cu idei bune, părinții le implementează, nu pentru a-i încuraja, ci pentru că ideile sunt chiar bune. „Nu știu dacă va rămâne vreunul în business. Dacă nu, nu am făcut nimic greșit, pentru că au învățat foarte multe.”
Ce vă doriți să învețe copiii în această perioadă, când vă văd muncind, când vă văd implicați în business?
Dragoș răspunde simplu: „Eu nimic”. Din experiența lui personală, ne influențează lucruri pe care nu le realizăm decât peste ani, când ne dăm seama că am copiat o atitudine de undeva, și de aceea nu și-a stabilit niciodată ținte pentru copii. Dacă le oferă oportunități și creează situații diferite, un lucru dintre zece se poate prinde, iar ei decid. Cazul lui Mihai arată cât de greu este să controlezi rezultatul: la momentul respectiv nu era momentul potrivit, fiindcă era tânăr și nu avea mult timp.
Cineva din exterior ar fi putut vorbi despre un eșec, dar Mihai a revenit și a spus că vrea, ceea ce părinții consideră o mare victorie.
Laura vorbește din postura de „mămică sentimentală”: dacă muncești mult și cauți soluții, cu siguranță îți iese, iar dacă eșuezi nu e nicio problemă, închizi capitolul și ai învățat ceva din el. Vrea ca ei să vadă un exemplu de reziliență și de adaptare la tot ce vine. Spune că a avut o discuție cu unul dintre copii, iar acesta a observat tocmai că ea se adaptează tot timpul la situație, un lucru care, crede ea, îl va schimba.
Dragoș adaugă un factor pe care nu vrea să îl ignore: dacă nu o dai în bară foarte tare, copiii vor deveni mai buni decât tine, iar acesta este scopul. Nici tu nu știi mereu ce înseamnă „mai bun”, așa că ei trebuie să-și descopere propria cale și propria versiune de a face lucrurile mai bine. În majoritatea cazurilor vor protesta împotriva normelor existente: uneori se poate, alteori nu.
La birou, Laura aplică aceeași idee cu agenții: ca „mămică la bază”, îi place să scoată versiunea cea mai bună din fiecare. Agenții îi spun adesea: „Laura, arată-mi cum faci tu”. Merge cu ei la întâlniri, semnează repede, iar ei întreabă de ce nu pot face la fel. Răspunsul ei: „Pentru că nu ești tu.”
Vrea ca ei să iasă la suprafață, să știe ce își doresc și de ce au intrat în acest domeniu; când agenții înțeleg asta, spune ea, înfloresc și capătă încredere, iar senzația aceea e una dintre cele mai frumoase. Puțini rămân, pentru că trebuie să lucrezi mult la tine, iar unii tineri vor doar să fie ca cineva de pe TikTok.
Dragoș, care are peste 15 ani de experiență, o mare parte în management, a format echipe, lideri și manageri, unii dintre ei directori astăzi. La ședințele unu-la-unu venea mereu cu un „fit forward”, adică cu ce poți face mai bine data viitoare. Unii i-au spus că are așteptări foarte înalte, iar el recunoaște: se așteaptă ca cei mai tineri să fie o versiune mai bună a generației lui, care să facă lumea mai bună pentru copiii lor. În rest, crede că, prin crearea contextului, plantezi semințe care înfloresc la momentul potrivit.
Am înțeles că, în familia Hilbert, deciziile se iau la cină, seara, sau în plimbări. Cum arată concret masa la care se iau deciziile?
Dragoș spune că obiceiul vine din plimbările lungi de la începutul relației, continuate apoi cu drumuri prin țară și prin Europa. Au descoperit că pot folosi timpul împreună la maximum și că îi pot include pe copii. Ritualurile diferă: la plimbare, Dragoș și Laura discută anumite subiecte; acasă, în timp ce ea gătește, apar altele și alt mod de discuție.
Ce a funcționat în experiența lor este spațiul de a te exprima, de a asculta, de a încuraja, de a susține ce este bun și de a arăta respect față de idei, dar și față de greșelile și suferința celuilalt, plus deschiderea de a încerca idei despre care nu știi dacă sunt bune sau rele.
Uneori, spune el, totul pare normal: Laura gătește, copiii mănâncă sau se joacă, la televizor merg desene animate, iar a doua zi afli că ieri s-a discutat cu copiii despre ceva profund. Laura descrie scena din perspectiva ei: discuțiile nu au loc stând la masă, ci în timp ce se gătește, iar ea pregătește personalizat mâncarea fiecăruia. Cu bucătăria open-space și cu un living mare, acolo se iau deciziile.
Ei vor ca cei mici să vadă și deciziile de business, și pe cele personale; chiar dacă au opinii diferite, caută un mod amiabil de a rezolva „conflictul”.
Spre deosebire de generațiile lor, în care li se spunea „voi, copiii, nu știți, sunteți prea mici, stați la locul vostru” și apoi se trezeau la 18 ani în fața vieții, Laura și Dragoș iau deciziile împreună cu copiii. Nu știu cât înțeleg fiecare, dar cred că majoritatea înțeleg mult.
RE/MAX Iași: cum au ajuns să preia un birou de franciză
Din interviu: „Un business are un cash flow, are niște facturi de plătit. Am învățat să prioritizăm, dar să nu uităm de oameni.”
Care este povestea RE/MAX: cum a început, cum a evoluat, care este prezentul și cum vă doriți viitorul?
Laura a auzit prima dată de RE/MAX de la fratele ei, agent imobiliar, care voia la un moment dat să ia o franciză. A doua oară s-a gândit la brand când a discutat cu Dragoș ce ar putea face ca evoluție în vânzări: un agent imobiliar este, în opinia ei, „next level” în vânzări. Dragoș a fost cel care a căutat și a concluzionat că RE/MAX e perfectă ca franciză, cu cursuri foarte bune și peste 50 de ani de prezență internațională.
Laura a aplicat și a fost sunată de managerul de atunci. Pe 1 septembrie 2021 a început: biroul fusese abia deschis de foștii brokeri.
Au urmat patru luni intense în care a învățat „la propriu”. Laura spune că nu a vrut să învețe din greșeli, pentru că după o anumită vârstă nu-ți permiți să mergi nepregătit în fața omului: ca un client să-ți pună o întrebare pe domeniul tău și tu să nu știi să răspunzi i s-a părut jignitor. A luat cursurile și webinarele aproape ad litteram. Au urmat sarcina, nașterea și creșterea băiețelului, cu vizionări făcute în paralel. În 2023, brokerii au anunțat că închid biroul.
Laura spune amuzată că, atunci când lumea a întrebat unde s-au hotărât, răspunsul a fost, aproape în glumă, că au rămas fără serviciu și au decis să cumpere firma, „o exagerare, clar, dar a fost un șoc și pentru noi”. A urmat o lecție despre cuvântul „management”, pe care, recunoaște, nu-l înțelesese bine. Ca manager, trebuie să fii suport pentru agenți, să vezi cu ce se confruntă, pentru că ei sunt cei care fac vânzările.
Nu mai trebuie să dovedești că ești bun în vânzări, ci că știi să gestionezi o echipă, s-o formezi și să-i ții pe oameni alături. A învățat pas cu pas, an cu an. Feedbackul de la RE/MAX România a fost, de fiecare dată, încurajator: anul acesta este mai bine decât anul trecut, anul acesta ați făcut dublu.
Dragoș completează că trecerea de la agent la broker înseamnă schimbarea carierei. Știau că trebuie să construiască o echipă, dar nu exact ce înseamnă asta în practică. Greșeala lor din primii unul-doi ani a fost empatia: s-au implicat în problemele personale ale agenților, ca să le ajute să le rezolve. Până la urmă și-au dat seama că fiecare trebuie să-și rezolve propriile probleme personale. „Eu pot să te ajut să devii un agent foarte bun pe partea de vânzări, îți spun cum să faci, dar problemele personale sunt ale tale”, rezumă Laura.
Dragoș consideră că viziunea inițială, a reușitei împreună, nu a fost greșită, pentru că vede birourile ca pe două triburi sau ca pe un trib mai mare. Fiecare are însă nivelul și viteza lui de dezvoltare, iar poate că nu au știut să renunțe la momentul oportun. Aici a fost o lecție: „ajutăm oamenii care vor să fie ajutați”, dar nu trebuie să uiți că un business are cash flow și facturi de plătit. Concluzia lor este că sfatul valorează mai mult decât orice altceva pe care îl poți da.
Care a fost motivul pentru care ați ales să preluați o franciză existentă, în loc să creați ceva de la zero? Iar dacă mâine ați avea o sumă de bani la dispoziție, ați construi propriul brand sau ați alege din nou o franciză?
Laura explică: aveau discuții încă dinainte cu reprezentanții francizei și știau cât costă o franciză nouă, 12.000 de euro plus TVA. Diferența față de preluarea biroului existent nu era mare, aproximativ 2.000 de euro, dar în cei 10.000 de euro plus TVA au luat „cu tot cu mobilier”, cu tot ce avea fostul birou. Avantajul a fost dublu: au preluat ce exista și, în același timp, i-au ajutat pe foștii brokeri să recupereze cât de cât din investiție.
Franciza se ia pe cinci ani, iar biroul avea deja doi ani și jumătate, deci aveau încă doi ani și jumătate în care să vadă dacă merge. Cu ea vin toată experiența rețelei, traininguri, podcasturi, online și offline, disponibile din primul moment.
La a doua parte a întrebării, Dragoș spune sincer că nu știe ce ar face și că primul gând ar fi că suma din ipoteza pusă în discuție este prea mică. Laura răspunde prin ceea ce au făcut deja: au luat și a doua franciză, „cu bani”, pentru că au considerat din nou că aceasta este afacerea în care vor să fie. Dragoș nu a văzut altceva decât creștere, nu stagnare.
Dacă vrei să faci bani în doi ani, spune Laura, acesta nu e business-ul potrivit; trebuie să vrei o carieră pe termen lung și să-ți alegi echipa potrivită: nu ești singur, ai nevoie de office manager și de ceilalți oameni.
Despre costuri, Laura enumeră ce primești de la RE/MAX: CRM-ul și un site încă din prima zi, un site propriu fără vizibilitate te-ar costa oricum bani, plus vizibilitate, publicitate și SEO făcute de ei, nu de tine, printr-un departament de marketing care promovează continuu brandul în fiecare oraș din țară. Dragoș a apreciat că poate suna un coleg din Cluj sau din orice alt oraș și primește răspunsuri la întrebări.
În spatele rețelei sunt departamente de juridic și marketing și un BDM care discută cu tine pe cazurile tale și care, uneori, spune: „am văzut că aveți nevoie de asta, vă fac un curs rapid de o oră”.
Laura insistă însă că rezultatul depinde de fiecare: mulți vin cu entuziasm și se dezamăgesc că rezultatele nu sunt rapide. „Ai toate tool-urile ca să ai succes, dar până la urmă depinde de tine ca om.” Dragoș spune că în RE/MAX intri ca să faci ceva pe termen lung, într-o piață care se profesionalizează. Speră ca, la un moment dat, să iasă și legea agentului imobiliar, care stă de foarte mulți ani prin sertarele guvernării.
Cu câțiva ani în urmă, la început, aveau probleme să explice cine este RE/MAX; astăzi lumea a auzit de ei, iar generațiile și modul de abordare se schimbă. România s-a schimbat mult în ultimii 20-30 de ani, dar, în opinia lui, nu am ajuns încă la acea internalizare a valorilor occidentale puternice care să ne permită să ne dezvoltăm independent, protejându-ne propriul interes. O franciză, spune el, îți dă avantajul de a prelua valori deja dovedite și de a crește într-o carieră.
Un agent care construiește ani la rând adună în jurul lui oameni care au văzut cum lucrează, iar recomandările și susținerea cresc în timp. A întâlnit pe piață un agent foarte relaxat, care îi spunea că lucrează de 10-15 ani și are clienți: o relaxare care, în opinia lui, vine din succesul acumulat în timp.
Levita: afacerea cumpărată pe emoții
Din interviu: „Nu a fost o decizie logică. Nu dădeau cifrele. Acesta a fost luat strict pe emoții, dar uneori sunt decizii bune.”
În 2025 ați făcut o nouă achiziție, Levita. De ce ați cumpărat acest business?
Laura povestește că Levita se afla în portofoliul RE/MAX al unui agent. Când o proprietate are nevoie de o abordare nouă, ca să poată fi vândută, se organizează un meeting cu ea și cu încă doi colegi cu experiență, pentru a stabili un plan. Agentul de listare reușise să obțină un preț foarte bun și condiții foarte bune pentru vânzarea businessului, o școală de balet. În timp ce discutau, Laura s-a gândit la Maria, fiica lui Dragoș. Agenții, care o cunosc bine, au intuit imediat că ar putea avea un client în propria echipă.
Urmează o discuție cu Dragoș, în Copou, în timpul unei plimbări: o conversație încărcată de emoție. Dragoș spune că fata era plecată la Viena și că încercau să găsească ceva prin care s-o atragă să petreacă mai mult timp lângă ei. Nu a fost o decizie logică: nu era un business pe care să-l iei ca antreprenor ca să scoți bani, ci o pierdere, iar cifrele nu dădeau.
De-a lungul anului, Dragoș a fost foarte supărat pe situație, iar Laura recunoaște că nu dusese analiza până la capăt: dacă ar fi făcut-o, ar fi fost clar. În acele momente, spune ea, s-au susținut unul pe altul, pentru că interesul era al tuturor, al Mariei și al lui Dragoș. Decizia i-a tras în jos, dar a unit familia.
Dragoș consideră că beneficiul cel mai mare a fost Maria: felul în care s-a schimbat, cum s-a implicat, legătura care s-a creat în toată familia și felul în care frații au început să interacționeze. „O groază de lucruri s-au schimbat într-un an de zile.” La început, Dragoș nu putea fi șeful ei, pentru că Maria nu înțelegea cum își exprimă ideile.
A venit la Laura, iar ea a decis ca, pentru o lună-două, Dragoș să vorbească cu ea, iar Maria să lucreze sub coordonarea Laurei, împreună cu fetele din echipă, cărora, spune Laura, le era oarecum frică de ea. Ierarhia a funcționat 100%, iar Maria și-a dat seama la un moment dat, râde Laura, că ea este „mai rea decât Dragoș”, dar o ajută foarte mult. „Am adus Levita pe linia de plutire.”
Laura mai spune că pornise cu gândul că nu e un business bun, ci unul făcut pentru o altă persoană. Acum, din păcate, Maria pleacă din nou, așa că vor trebui să găsească o soluție ca să continue, și ea este convinsă că o vor găsi. Concluzia: e un business în care iei uneori deciziile pe emoții, iar acesta a fost luat strict așa, „dar uneori sunt decizii bune”.
Din software în imobiliare: ce se aplică și ce nu
Dragoș, vii din software și arhitectură. Ce ai observat prima dată când ai intrat într-un business tradițional, precum imobiliarele?
Că nu se aplică aceleași reguli, dar multe lucruri sunt la fel, spune Dragoș. Industria IT s-a schimbat și ea: când a intrat el, se lucra mai mult cu cod și cu abstracțiuni, iar astăzi contează foarte mult să știi să interacționezi cu oamenii. Un inginer software nu mai poate fi de succes fără această abilitate. Multe lucruri le știa deja sau le-a copiat de la Laura.
Ceea ce au în comun cele două domenii este profesionalizarea, care în IT există de mulți ani și acum se întâmplă și în imobiliare: există procese care trebuie urmate, dar rămâne loc pentru imaginație și gândire „out of the box”. Interacțiunea umană este zona în care și-a atins limitele și în care a avut nevoie de Laura. Cu timpul, după ani de discuții, vede și el lucruri pe care i le spune: „uite, aici aș fi făcut așa”, folosind modele bune văzute în agenție.
Rămâne totuși ceva care ține de natura interioară și care îți trebuie la vânzări: „m-am născut mai abstract”, spune el.
Inteligența artificială în agenția imobiliară
Din interviu: „Proprietatea o dai unui agent, nu unui bot.”
Ați implementat inteligența artificială în business. Ce face concret AI-ul pentru voi astăzi?
Dragoș crede că au fost primul birou din România care a implementat agenți AI pe partea de interacțiune cu clienții. Tehnologia, spune el, este încă la început și a auzit atât de experiențe pozitive, cât și de agenți care au eșuat. Ei au colaborat cu o firmă cu experiență în domeniu, iar agenții AI au fost antrenați pe felul în care vorbea Laura.
De aceea a mers mai bine decât se așteptau: succesul a fost mai mare, dar și costurile au fost mai mari decât estimaseră. Partea de costuri nu i-a încântat deloc, iar el speră ca ele să scadă și tehnologia să devină accesibilă pentru business-uri mai mici. Succesul, în schimb, a fost „foarte tare”: agentul s-a adaptat bine la om, iar uneori Laura se trezea cu interviuri programate noaptea de agent, atunci când răspunsese omul, și dimineața descoperea în calendar o întâlnire la ora 8.
Laura spune că au început în urmă cu aproximativ doi ani. Au avut rezultate foarte bune la recrutare și la atragerea de clienți, iar vânzările generate au fost mari, cu sume importante și cu clienți care inițial au interacționat cu un bot. Problema a fost că nu au avut destui agenți care să se ocupe de lead-urile generate. Impresia lăsată proprietarului era de profesionist desăvârșit, care știa cum să răspundă și putea ajunge până la semnarea contractului.
În spate trebuia însă să urmeze un agent cu aceeași experiență și același răspuns, iar acolo se rupea lanțul: agenții considerau că nu sunt suficient de pregătiți și nu mai mergeau mai departe. Erau prea multe interacțiuni ca să țină pasul. „Proprietatea o dai unui agent, nu unui bot.”
Modelul lor a fost urmat apoi de aproximativ 20 de agenții RE/MAX din țară, cărora Laura le spunea să nu-l copieze, ci să-l adapteze la cultura din zona lor: proprietarii din Moldova gândesc într-un fel, cei din Brașov, de exemplu, pot fi mai deschiși.
Dragoș adaugă un aspect observat și în IT: când lucrezi o vreme cu o persoană, îi cunoști limbajul și poți anticipa ce a vrut să spună. Când AI-ul îți scrie, de pildă, descrierea unui user story, ajungi să stai cu creionul în mână ca să înțelegi ce a vrut să zică, chiar dacă totul este frumos formulat. Se pierde acea interacțiune umană în care înțelegi ce e dincolo de cuvinte.
Laura confirmă din practică: agentul AI era legat de numărul ei de telefon, iar proprietarii care vorbiseră cu el o sunau imediat. Voiau să știe că în spatele numărului este un om. Unul i-a spus: „Doamna Laura, puteați să mă sunați, a vorbit atât de mult fata aceea.” Atunci și-a dat seama că ceva lipsește. Au oprit proiectul pentru o perioadă, urmând să fie implementat la nivel de RE/MAX, ceea ce consideră mai sănătos.
Dragoș se arată entuziasmat de faptul că RE/MAX a fost preluat de Real, companie specializată în aceste interacțiuni, cu o mulțime de instrumente și cu inteligență artificială folosită deja cu rezultate. Abia așteaptă să ajungă și în Europa, iar ei vor încerca să contribuie cu experiența lor la o utilizare eficientă a unor instrumente care sunt ale viitorului.
Ai spus că AI-ul poate genera cod foarte repede, dar apoi acesta este greu de întreținut. Cum se vede asta din interior? Și crezi că antreprenorii români se grăbesc prea mult să implementeze AI?
Dragoș spune că a trăit asta într-un proiect și că a discutat cu mai mulți colegi din industrie care au început să aibă aceeași problemă. Îl compară cu un ciocan: poți bate un cui sau îți poți da peste degete, iar alegerea îți aparține. Dacă îl lași nesupravegheat să genereze foarte mult, pe lângă costuri, codul va fi greu de menținut. Folosit între limitele tale, ale echipei sau ale companiei, astfel încât productivitatea câștigată să nu se piardă la mentenanță, este perfect.
Unii au renunțat complet la AI, ceea ce nu crede că e nici el bine.
Despre antreprenorii români, nu crede că se grăbește cineva prea mult, mai ales la costurile actuale. AI-ul se folosește, dar nu cu grabă. Entuziasmul de la început a venit după multe povești vândute despre ce poate face, însă acum, crede el, oamenii au o privire mai realistă, iar tehnologia va fi implementată în tot mai multe situații.
Familia Hilbert și cele trei linii de business: doar în parteneriat
Din interviu: „Lucrez foarte bine doar în parteneriat. De aceea RE/MAX l-am pornit împreună, iar Levita, cu fata.”
Aveți astăzi trei linii de business. De ce nu v-ați oprit la una singură?
Dragoș spune că, încă de când și-au negociat relația, au discutat despre viitor, iar unul dintre punctele „contractului” lor a fost că se vor dezvolta pe mai multe direcții. Era visul și viziunea lor. Laura adaugă că există oportunități care apar o singură dată, iar atunci trebuie să decizi dacă ai capacitatea și puterea de a merge mai departe, chiar dacă, pe buget și pe cifre, nu e momentul.
Ce o liniștește este încrederea reciprocă: Dragoș este lângă ea și o susține în toate planurile, iar el știe că ea nu se oprește până nu-i vine ideea prin care găsește o soluție.
Mai căutați și alte business-uri de cumpărat? Și, dacă da, ce ar trebui să aibă în comun ca să fie atractive pentru voi?
Dragoș spune că ar trebui, mai întâi, să aibă timp, iar când nu ai timp înseamnă că nu ești destul de eficient. Poate vor lucra mai mult la ei înșiși ca să se poată concentra pe mai multe lucruri. Pe de altă parte, el lucrează foarte bine doar în parteneriat, de aceea au pornit RE/MAX împreună și Levita cu fiica lui.
Viziunea lor actuală este să înceapă lucruri doar în parteneriat cu oameni cu aceleași valori și viziuni, în care să existe încredere și dorința de creștere „fără partea urâtă a vieții”. Nu cred, spune el, că mai sunt vremurile creșterii accelerate, de la o mie de euro într-o lună la un milion într-un an. Vede viitorul poate în afacerile de familie, mai ales dacă vor exista sprijin și finanțare europeană.
Laura precizează că, în ce-i privește pe copii, nu au pus niciodată presiune pe ei și nici nu și-ar fi dorit să aibă neapărat celelalte două afaceri. Ei vor, în schimb, să lase o amprentă personală.
Laura mai adaugă că la RE/MAX se vând și business-uri: unele sunt on market, altele off market, nefiind publice pentru că implică contracte de confidențialitate. Crede că în viitor va apărea ceva care le va trezi interesul, poate într-o lună, poate într-un an sau în zece. Cu Mihai și Maria implicați, spune ea, este sigură că vor mai apărea idei.
Greșeli, lecții și ce ar face diferit
Din interviu: „Nu mai privesc neapărat trecutul ca pe o sumă de greșeli. Lecția este să nu te blochezi în acele greșeli mari.”
Care este cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o până acum?
Dragoș răspunde că poți face greșeli mari și ireparabile, care duc la pierderea a ceva ce aveai fără să-ți dai seama cât de important era. Dincolo de ele, însă, sunt greșeli făcute fiindcă nu erau încă ceea ce trebuiau să fie. Nu au avut lângă ei oameni care să-i sfătuiască. S-a schimbat, spune el, de când a cunoscut-o pe Laura și poate prin experiență: nu mai privește trecutul ca pe o sumă de greșeli, iar lecția este să nu te blochezi în ele.
Laura nu regretă nimic din ce i s-a întâmplat de când era copil, deși au fost și multe lucruri rele. Datorită lor sunt cine sunt, spune ea. Pe oricine consideră că a făcut o greșeală foarte mare îl încurajează să dea puțin înapoi, câteva minute, să se uite, să învețe și să pornească mai departe „ca alt om”.
Ce ați face diferit dacă v-ați întoarce în prima zi de antreprenoriat?
Dragoș spune că nu știe dacă, la acel moment, ar fi fost în stare să facă ceva diferit, deși acum și-ar dori să facă multe lucruri altfel. Un singur lucru l-ar fi schimbat, în legătură cu RE/MAX: un plan cu date la care să se reunească tot „tribul”, adică cei care sunt factori de decizie, ca să reevalueze unde se află, ce și-au propus până atunci și ce fac ca să revină la direcția dorită.
Amândoi erau capabili să facă asta, dar au evitat-o; subconștientul îți spune „nu face asta, imaginea nu e bună”. Te protejează și îți dă energie optimistă, dar uneori trebuie să privești realist lucrurile, iar o reevaluare lipsită de presiune psihologică te repune pe făgaș.
Laura spune că, oricât ar vrea să zică ce ar schimba, nu poate: nu ia acest lucru ca pe un regret. Au pornit business-ul când băiețelul avea un an, iar toate femeile ar trebui să știe că te confrunți cu un bebeluș dus și la creșă, cu toate bolile. Toate cele întâmplate în luni și ani au făcut ca ei să ajungă acolo unde sunt. Și-ar fi dorit, poate, să poată călători în timp ca să dureze mai puțin procesul, dar situația era alta.
Să construiești în România: ce spun cei doi antreprenori
După tot ce ați construit, ce înseamnă pentru voi să construiți ceva în România, când ați fi putut fi în altă țară?
Dragoș spune că este foarte complicat, pentru că multe lucruri nu stau aici așa cum ar trebui, iar țara nu este încă suficient „occidentalizată”. La cumpărarea Levitei le-a fost greu să rezolve chestiuni din contracte. Cei care au venit din afară și au cumpărat business-uri în România au trecut, la rândul lor, prin etape în care veneau cu un model și li se spunea că nu există suport legal pentru el.
Mai e mult de muncit, dar, preluând o idee auzită într-un alt podcast, asta este lumea în care trăim și trebuie să ne adaptăm. „Cred că ne adaptăm la orice și acum ne adaptăm la propria țară.”
În cazul RE/MAX, cei doi nu văd niciun dezavantaj față de cei din afară: au suport și tot ce le trebuie, uneori chiar mai mult. Unul dintre ei a vorbit recent cu cineva din Italia care nu are ce au ei, chiar dacă este în același brand, pentru că depinde de francizor.
Un exemplu din imobiliare: colegii din Grecia au nevoie de trei, șase luni sau chiar un an ca să închidă o tranzacție, din cauza birocrației, în timp ce în România o tranzacție se poate încheia în câteva zile. Explică prin faptul că suntem o democrație mai tânără, cu legi poate făcute mai bine. Mulți veniți din afară își cumpără proprietăți și vin în concediu, iar România are mulți proprietari față de alte țări.
Părțile care ar mai putea fi optimizate se vor schimba în anii următori, crede el, sub presiunea din afară.
Dacă un antreprenor se uită acum la voi și se gândește să facă primul pas, care este un singur lucru pe care i l-ați spune?
Dragoș spune că vorbește doar din propriul punct de vedere. Pentru o persoană de tipul lui, cel mai bine este să fie sigură că are susținerea familiei, a partenerei de viață, 100%, și că are lângă ea pe cineva cu competențe. La RE/MAX, competențele de vânzări erau ale Laurei; la Levita, competențele în balet erau ale Mariei, plus cultura ei și modul ei de a organiza lucrurile.
Ar trebui, adaugă el, să te uiți puțin în oglindă și să fii sincer cu ce poți și ce nu poți, să ceri ajutor acolo unde nu poți și să excelezi acolo unde poți.
Răspunsul continuă cu un sfat: să-și ia lângă ei pe cei mai puternici. De exemplu, o franciză: mulți sunt împotriva francizelor doar pentru că au un cost lunar, dar ar trebui să se gândească la costul lunar al administrării a ceea ce fac de fapt.
Odată ce vrei să devii antreprenor, ai nevoie de susținere, dar și de cineva mai puternic, care a făcut deja pași înainte, așa cum RE/MAX, cu cei 50 de ani de experiență ai săi, a pus în cursuri situațiile prin care au trecut alții. Ea mai crede că România are nevoie de generația tânără, de cât mai mulți oameni care să încerce, chiar și cu afaceri mici: „așa o să fie mai bine pentru România, dar și pentru noi toți”.
Antreprenori admirați și Fabricat în RO
Ce antreprenori apreciați și admirați?
Laura spune că este o întrebare grea, pentru că au luat modele de la mulți și nu vrea să dea nume ca să nu supere pe nimeni. A întâlnit oameni care au ajuns la nivelul la care pot să spună: business-ul merge, îl las noii generații și mă duc să călătoresc și să fac tot ce n-am putut în anii aceia. Îi admiră pentru că au construit ceva ce poate funcționa fără implicarea lor: nu mai este vorba de ego, au evoluat și au construit corect.
Totuși, cei doi vorbesc cu apreciere despre Felix Pătrășcanu, fondatorul FAN Courier. L-au cunoscut din interviuri și au observat în spatele omului de business „un om foarte fain”, care oferă un sfat nu de business, ci uman. Le-a plăcut că antreprenorii din grupul lor restrâns se întâlnesc și discută despre cum pot fi mai buni, ca business și ca oameni: „niciodată nu e de ajuns cât poți învăța”.
Au un board al acționarilor și, după cum spunea chiar Felix, un board de gestionare a noii generații, iar le-a plăcut și că, după ani de zile, fiica lui s-a implicat în business. Mai spun că au fost influențați de un exemplu de încredere dintre un antreprenor român și un partener din străinătate: primul l-a susținut ani la rând, până când acesta a intrat pe piață și a avut vânzări.
A fost curaj din ambele părți, spun ei, o colaborare despre care nu credeau că este posibilă la noi.
Cum vedeți platforma, comunitatea și podcastul Fabricat în RO?
Dragoș spune că se bucură că proiectul le protejează interesul: noi, românii, poate nu suntem atât de buni în a ne apăra interesele, spunem rar că facem și lucruri bune, deși facem tot mai multe. Trebuie să mergem și să strigăm puțin mai tare, iar pe lângă asta ai nevoie de branding. Laura îl felicită pe Adrian pentru că scoate „originalul din om”, exact ce este fiecare. Recomandă proiectul și speră să aibă cât mai multe ediții.
Cei doi încheie cu o idee simplă: cu cât suntem mai mulți cei care au aceleași principii și valori și încearcă să promoveze antreprenorii români și produsele fabricate în România, cu atât mai multe șanse avem să trăim mâine într-o țară mai bună. La final, Adrian le mulțumește invitaților și le propune să se revadă peste un an, ca să vadă cum au evoluat cele trei direcții de business.
Ce rămâne după interviu
Povestea familiei Hilbert nu este despre o rețetă de succes, ci despre decizii luate împreună, uneori pe cifre, alteori pe emoții. Familia Hilbert a preluat o franciză la momentul în care alții renunțau, a cumpărat o afacere care nu scotea bani, dar a apropiat familia, și a încercat devreme tehnologia, învățând unde se oprește rolul ei. Lecția comună este că instrumentele, brandul și suportul unei rețele contează, dar rezultatul depinde de oameni, de încredere și de capacitatea de a te adapta.
Întrebări frecvente despre familia Hilbert și RE/MAX Iași
Cine este familia Hilbert din Iași?
Laura și Dragoș Hilbert sunt antreprenori din Iași, cuplu în viață și în afaceri. Laura vine din peste 20 de ani de vânzări și conduce astăzi un birou RE/MAX din Iași, iar Dragoș a lucrat în software, baze de date și proiecte internaționale, inclusiv la Agenția Internațională pentru Energie Atomică din Viena. Împreună coordonează trei linii de business: două birouri RE/MAX și școala de balet Levita.
Cât costă o franciză RE/MAX, potrivit interviului?
Potrivit lui Laura, o franciză RE/MAX nouă costă 12.000 de euro plus TVA. Familia Hilbert a preluat biroul existent din Iași, cu tot cu mobilier, pentru aproximativ 10.000 de euro plus TVA. Franciza se contractează pe cinci ani.
De ce au preluat Laura și Dragoș biroul RE/MAX Iași?
În 2023, brokerii care deschiseseră biroul au anunțat că îl închid. Cei doi au preluat franciza existentă, pentru că diferența de preț față de una nouă era mică, iar avantajul era că primeau birou, mobilier și o rețea deja funcțională, ajutându-i în același timp pe foștii brokeri să recupereze o parte din investiție.
Ce este Levita și de ce au cumpărat-o?
Levita este o școală de balet, cumpărată în 2025. Cei doi spun că decizia a fost luată „strict pe emoții”: nu era un business care să scoată bani, ci o ocazie de a o apropia de familie pe Maria, fiica lui Dragoș, care era plecată la Viena.
Cum au folosit inteligența artificială în agenția imobiliară?
Au implementat, împreună cu o firmă specializată, agenți AI care vorbeau cu proprietarii și cu candidații la recrutare, antrenați pe stilul de comunicare al Laurei. Rezultatele au fost bune, dar costurile mai mari decât se așteptau, iar agenții umani nu au putut prelua toate lead-urile. Proiectul a fost oprit pentru o perioadă, urmând să fie reluat la nivelul rețelei RE/MAX.
Cum își implică Laura și Dragoș copiii în afaceri?
Le oferă oportunități, fără ținte și fără obligația de a continua afacerea. Modelul vine din afacerile de familie văzute în Austria. Mihai, fiul Laurei, lucrează la biroul numărul doi, iar Maria s-a implicat în Levita. Părinții spun că decizia de a rămâne în business aparține copiilor.
Ce sfat dau Laura și Dragoș unui antreprenor la început de drum?
Să se asigure că are susținerea familiei și lângă el pe cineva cu competențe complementare, să fie sincer cu ce poate și ce nu poate face singur și să-și aleagă lângă el pe cei mai puternici, de pildă printr-o franciză care vine cu experiență, instrumente și suport.
Citește și
- Podcast cu Ibrahim Günbeyi, MADO: franciza în România
- Podcast cu Monica Lăcoviște, Fibonacci Kids
- Toate episoadele Podcastului Fabricat în RO cu antreprenori români
- Podcast Iași Fabricat în RO
Citește și
- ELITTUDE – de la o nevoie personală la un brand românesc de costume și rochii cu atitudine
- Gabriela Mateiuc, Cozonac Domnesc: cozonacul care stă două luni pe masă te-a păcălit. Ce înseamnă un cozonac adevărat
- Rina Laura, Paw Escapes: ce trebuie să știi înainte să pleci în vacanță cu animalul de companie




