Ialomița e un județ prin care se trece repede. Câmpia Bărăganului nu pune piedici nimănui: relieful e întins și puțin accidentat, drumurile merg drept, într-o parte spre Capitală, în cealaltă spre litoral, iar peisajul se schimbă atât de lent încât pare că stă pe loc. Verile sunt călduroase și uscate, iernile aduc viscol pe câmp deschis, iar râul care dă numele județului îl traversează fără grabă, trecând pe lângă Slobozia. Un loc măsurat, de obicei, în kilometri parcurși cu viteză.
Cu atât mai interesant e ce apare aici pe lista producătorilor. Trei nume, trei categorii care nu se ating între ele, și un singur lucru care le leagă: niciunul nu face un produs gata în ziua în care a fost început.
CAMARA SOAP este trecut la îngrijire personală și cosmetice. Săpunul solid, ca tip de produs, aparține unei categorii în care lucrurile nu se grăbesc: după turnare urmează o perioadă de odihnă în care apa se evaporă, iar bucata devine mai tare și mai durabilă la folosire. Un săpun scos prea devreme din raftul de maturare se consumă vizibil mai repede în baie.
Gustos&Fumegat – Carmangerie românească apare la producători de produse alimentare locale. Aici răbdarea are altă formă. Afumarea și uscarea sunt, prin definiție, procese care se desfășoară în zile, nu în ore: fumul lucrează încet la suprafață, apa iese treptat din interior, iar gustul se așază pe măsură ce produsul pierde din umiditate. Grăbit, procesul dă un rezultat complet diferit.
Vin vechi. Vin de colecție. Vinoteca Românească duce ideea la capăt, pentru că timpul e chiar obiectul vândut. Un vin de colecție nu se distinge prin altceva decât prin anii petrecuți în sticlă, în condiții care i-au permis să evolueze în loc să se degradeze. Este singura categorie dintre cele trei în care răbdarea nu se consumă în atelier, ci continuă și după ce produsul a plecat de acolo.
Aici apare partea pe care mulți o pierd din vedere. Produsele care lucrează în timp nu se opresc din lucrat când ajung în bucătăria sau în baia cuiva. Continuă, doar că în condițiile pe care le găsesc acolo, iar acele condiții sunt rareori cele din atelier. Un mezel uscat lăsat închis ermetic, un săpun uitat într-o baie aburită și o sticlă ținută lângă aragaz se strică fiecare în felul ei, deși niciuna nu a fost făcută prost.
Cele trei listări din județ nu formează un catalog complet, iar asta se vede din prima. Sunt însă un contrast onest cu peisajul din jur: pe o câmpie unde totul pare făcut pentru trecut repede, oamenii care produc lucrează exact la lucrurile care nu suportă graba.