Maramureșul are o reputație care merge înaintea lui. Când îi auzi numele, îți vin în minte porțile sculptate, bisericile de lemn cu turle subțiri, satele în care meșteșugul s-a transmis din curte în curte, depresiunea închisă între munții Rodnei și creasta Gutâiului. E imaginea pe care județul o dă mai departe de zeci de ani și e o imagine adevărată. Doar că lista de producători de aici arată altceva, iar diferența merită privită direct, nu ascunsă.
Pe pagina județului sunt deocamdată patru producători, iar niciunul nu vine dinspre lemn. Cofetăria mai dulce, din Baia Mare, este trecută la cofetărie și la produse de patiserie. Răstăuțe Maramureșene și Somcuta Mare, ultima din localitatea cu același nume, apar amândouă la alimente produse în România. E-Kiosk intră în zona de soluții utilitare și produse diverse. Adunate, ele înseamnă alimente, dulciuri și lucruri de folosință curentă, adică exact ce trece printr-o gospodărie într-o săptămână obișnuită.
Această nepotrivire nu e un minus. Un județ nu se hrănește din simbolurile lui, ci din brutării, din cofetării, din micii producători care livrează în orașul de reședință și în comunele din jur. Baia Mare, reședința județului, adună cererea urbană; Șomcuta Mare, în zona Chioarului, ține de partea mai domoală a județului, dinspre dealuri. Numele Răstăuțe Maramureșene trimite la un cuvânt din vocabularul locului, semn că producătorul își asumă apartenența, dar ce anume se află în spatele denumirii se lămurește cel mai bine întrebând direct.
Lista, așa cum arată acum, e la început. Patru nume nu acoperă un județ cu atâtea sate care lucrează, iar golul cel mai vizibil e chiar acolo unde faima e mai mare. Până se umple, ce există are avantajul de a fi verificabil: nume, categorie, localitate, contact.
Dintre cele patru categorii, cea mai sensibilă la drum este cofetăria. Un produs de patiserie nu e un obiect: are ceas propriu și se schimbă de la o oră la alta. De aceea comanda se pregătește altfel decât una obișnuită.
Regula simplă e că umezeala și frigul necesar sunt dușmanii drumului. Cu cât un produs cere mai mult frigider, cu atât se pretează mai puțin la o cursă lungă. Cu cât e mai uscat, cu atât călătorește mai bine.
După primire, produsul cu cremă se pune imediat la rece și se scoate cu puțin timp înainte de servit, cât să-și revină gustul. Cele uscate stau bine la temperatura camerei, într-o cutie închisă, departe de alimente cu miros puternic, pentru că absorb ușor. Dacă drumul a fost lung și afară a fost cald, merită deschisă cutia la primire și verificat aspectul, cât încă poți vorbi cu producătorul despre ce ai primit.
Un marketplace crește cu producătorii care se înscriu, nu cu cei despre care se vorbește. Tâmplarii, cei care lucrează lemnul, dar și atelierele mici de alimente din satele Maramureșului își pot adăuga fișa proprie, iar lista județului va semăna, treptat, mai mult cu județul însuși. Deocamdată, E-Kiosk, Somcuta Mare, Răstăuțe Maramureșene și Cofetăria mai dulce sunt punctul de plecare.