Ștefania Văcăreanu, specialist recuperare creanțe, Grecu & Partners
Fabricat Separator

Recuperarea creanțelor: etapele legale prin care îți poți încasa banii datorați

RECUPERAREA CREANȚELOR: CE POATE FACE O COMPANIE PENTRU A-ȘI ÎNCASA FACTURILE NEPLĂTITE

Facturile neachitate nu reprezintă doar o problemă contabilă. Pentru o companie, întârzierile la plată afectează fluxul de numerar și pot genera, la rândul lor, dificultăți în achitarea propriilor obligații.

Nu orice factură restantă trebuie însă trimisă direct în instanță. În funcție de documentele existente, de poziția debitorului și de situația sa financiară, recuperarea poate începe amiabil și poate continua, dacă este necesar, prin ordonanță de plată, acțiune în instanță, executare silită sau procedura insolvenței.

Important este ca demersurile să înceapă la timp și să fie aleasă procedura potrivită creanței.

Primul pas: verificarea creanței și notificarea debitorului

Înainte de transmiterea unei notificări este util să fie verificat dosarul contractual: contractul sau comanda, facturile, dovada livrării bunurilor ori prestării serviciilor, corespondența dintre părți, scadențele și eventualele obiecții formulate de debitor.

O notificare de plată poate fi suficientă atunci când întârzierea este rezultatul unei probleme administrative sau de lichiditate și debitorul nu contestă datoria.

Dacă însă creditorul intenționează să folosească procedura ordonanței de plată, Codul de procedură civilă prevede o formalitate precisă. Debitorului trebuie să îi fie comunicată, prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație prin care i se solicită plata sumei datorate în termen de 15 zile de la primire.

Această etapă nu trebuie confundată cu o simplă solicitare de plată transmisă prin e-mail.

Ordonanța de plată: când poate fi folosită

Ordonanța de plată este una dintre cele mai utile proceduri pentru recuperarea creanțelor comerciale atunci când datoria este clar documentată.

Potrivit Codului de procedură civilă, procedura se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile care constau în obligații de plată a unor sume de bani și rezultă dintr-un contract civil, în condițiile prevăzute de lege.

În termeni practici, creditorul trebuie să poată demonstra atât existența obligației de plată, cât și cuantumul și scadența acesteia.

Contractul, comenzile acceptate, facturile, procesele-verbale de recepție, documentele de livrare și corespondența comercială pot fi relevante pentru dovedirea creanței, în funcție de raportul juridic dintre părți.

Avantajul acestei proceduri este că este mai simplă decât un proces de drept comun și presupune o taxă judiciară de timbru fixă.

Termenul de 45 de zile menționat frecvent în legătură cu ordonanța de plată trebuie însă înțeles corect. Codul de procedură civilă prevede emiterea ordonanței în cel mult 45 de zile de la introducerea cererii dacă debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare. În acest termen nu intră perioada necesară comunicării actelor de procedură și nici întârzierile cauzate de creditor.

Dacă debitorul formulează apărări care presupun administrarea altor probe decât cele compatibile cu această procedură, este posibil ca litigiul să trebuiască soluționat pe calea dreptului comun.

Ce se întâmplă după emiterea ordonanței de plată

Ordonanța de plată este executorie.

Debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la înmânarea sau comunicarea ordonanței, însă simpla formulare a acestei cereri nu suspendă executarea.

Suspendarea poate fi dispusă de instanță, la cererea debitorului, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă și cu plata unei cauțiuni stabilite de instanță.

Acesta este unul dintre motivele pentru care ordonanța de plată poate fi o procedură eficientă atunci când creanța este suficient de bine documentată.

Când este necesară acțiunea de drept comun

Ordonanța de plată nu este potrivită pentru orice litigiu privind o factură neachitată.

Dacă existența datoriei este contestată serios, dacă sunt necesare expertize, audierea martorilor sau administrarea unui probatoriu mai amplu, creditorul poate fi nevoit să formuleze o acțiune în pretenții potrivit dreptului comun.

O astfel de procedură durează, de regulă, mai mult și taxa judiciară de timbru se stabilește în raport cu valoarea pretențiilor, potrivit legii.

Avantajul este că instanța poate analiza complet raportul juridic dintre părți și poate administra probele necesare pentru soluționarea litigiului.

De aceea, înainte de alegerea procedurii, trebuie verificat nu doar dacă există o factură neplătită, ci și dacă debitorul contestă obligația și care sunt motivele invocate.

Dobânda și penalitățile de întârziere

Creditorul nu este limitat întotdeauna la recuperarea debitului principal.

Dacă părțile au prevăzut contractual penalități de întârziere, acestea pot fi solicitate în condițiile contractului și ale legii.

Dacă nu a fost stabilită prin contract o dobândă pentru întârzierea la plată, poate deveni aplicabilă dobânda legală penalizatoare.

În raporturile dintre profesioniști, precum și între profesioniști și autorități contractante, OG nr. 13/2011 stabilește dobânda legală penalizatoare la nivelul ratei de referință a Băncii Naționale a României plus 8 puncte procentuale.

De asemenea, în raporturile comerciale cărora li se aplică Legea nr. 72/2013 privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată, creditorul poate avea dreptul, în condițiile legii, și la contravaloarea în lei a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese minimale, precum și la recuperarea cheltuielilor generate de recuperarea creanței.

Este importantă însă diferența dintre dobânda legală și penalitățile stabilite prin contract.

Contrar unei idei întâlnite uneori în practică, Codul civil nu stabilește ca regulă generală că penalitățile contractuale nu pot depăși valoarea debitului principal.

Instanța poate reduce o penalitate în situațiile expres prevăzute de art. 1.541 din Codul civil, inclusiv atunci când aceasta este vădit excesivă față de prejudiciul care putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.

De aceea, clauzele privind penalitățile trebuie redactate atent încă de la momentul încheierii contractului.

Prescripția: cât timp are creditorul la dispoziție

Faptul că o factură nu a fost plătită nu înseamnă că recuperarea sa poate fi amânată pe termen nelimitat.

Termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Stabilirea momentului de la care începe să curgă prescripția trebuie făcută însă în funcție de natura obligației și de situația concretă. Pentru obligațiile contractuale de plată, scadența are în mod obișnuit o importanță esențială în această analiză.

Prescripția poate fi întreruptă în cazurile prevăzute de lege, inclusiv prin anumite forme de recunoaștere a datoriei, prin introducerea unei acțiuni în justiție sau prin acte de executare silită, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Inclusiv somația prealabilă transmisă în cadrul procedurii ordonanței de plată produce efectele asupra prescripției prevăzute de Codul civil.

Din acest motiv, facturile vechi trebuie verificate înainte de inițierea procedurii. Calcularea greșită a prescripției poate conduce la pierderea posibilității de a obține valorificarea silită a creanței dacă prescripția este invocată în condițiile legii.

Executarea silită: hotărârea favorabilă nu înseamnă automat recuperarea banilor

Obținerea unui titlu executoriu este doar una dintre etapele recuperării efective a unei creanțe.

Dacă debitorul nu plătește voluntar, creditorul se poate adresa unui executor judecătoresc.

În funcție de bunurile și veniturile existente, executarea poate avea ca obiect conturile bancare, creanțele pe care debitorul le are față de terți, bunurile mobile sau bunurile imobile.

De aceea, situația patrimonială a debitorului este importantă încă de la începutul recuperării.

Un proces câștigat împotriva unei societăți care nu mai are conturi, bunuri sau activitate poate avea o valoare practică redusă. Înainte de inițierea unui litigiu cu costuri semnificative este utilă, atunci când este posibil, și o verificare a situației financiare și juridice a debitorului.

Ce se întâmplă dacă debitorul intră în insolvență

Deschiderea procedurii insolvenței schimbă fundamental modalitatea în care poate fi recuperată creanța.

Potrivit Legii nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept, cu excepțiile prevăzute de lege, acțiunile și măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

Pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii, creditorul trebuie, de regulă, să depună o cerere de admitere a creanței în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Creanța este apoi verificată în cadrul procedurii și, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, este înscrisă în tabelul creditorilor.

Respectarea termenului este esențială. Legea insolvenței prevede decăderea creditorului care nu depune la timp cererea de admitere a creanței, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv cele referitoare la o notificare necorespunzătoare a deschiderii procedurii.

Nici existența unui titlu executoriu nu înseamnă că executarea individuală poate continua ca și cum insolvența nu ar fi fost deschisă.

Din acest motiv, situația debitorului trebuie verificată inclusiv după începerea demersurilor de recuperare.

Recuperarea creanțelor în alte state ale Uniunii Europene

Atunci când creditorul și debitorul sunt situați în state membre diferite, poate fi analizată și procedura europeană a somației de plată, reglementată de Regulamentul (CE) nr. 1896/2006.

Această procedură este destinată creanțelor pecuniare transfrontaliere în materie civilă și comercială și se desfășoară prin intermediul unor formulare standardizate.

Debitorul are la dispoziție 30 de zile de la comunicarea somației europene pentru a formula opoziție.

Dacă nu formulează opoziție, somația poate deveni executorie și poate fi recunoscută și executată în celelalte state membre participante fără o procedură separată de încuviințare a recunoașterii.

Procedura nu se aplică în Danemarca.

Dacă debitorul formulează opoziție, cauza poate continua potrivit regulilor procedurale aplicabile, în condițiile Regulamentului.

Înainte de alegerea acestei proceduri trebuie verificată însă și competența instanței. Faptul că debitorul se află într-un alt stat membru nu înseamnă automat că orice instanță din România poate soluționa cererea.

Ce documente sunt utile pentru recuperarea unei creanțe

Succesul procedurii depinde în mare măsură de documentele pe care creditorul le poate prezenta.

Contractul nu este singurul document relevant. Pot conta comenzile, facturile și dovada transmiterii lor, procesele-verbale de recepție, avizele de însoțire, confirmările de livrare, situațiile de lucrări, corespondența dintre părți și orice mesaj prin care debitorul recunoaște existența sau cuantumul datoriei.

Un grafic de eșalonare propus sau acceptat de debitor poate fi, de asemenea, important.

Înainte de formularea unei cereri în instanță trebuie verificat întregul schimb de documente dintre părți. Uneori, un e-mail transmis după emiterea facturii poate fi mai relevant pentru litigiu decât factura însăși.

Cât costă recuperarea unei creanțe

Costurile depind de procedura aleasă.

Cererea de ordonanță de plată este supusă unei taxe judiciare de timbru fixe de 200 lei.

În cazul acțiunilor de drept comun având ca obiect plata unei sume de bani, taxa se calculează, de regulă, în funcție de valoarea pretențiilor, potrivit OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pot exista și alte costuri, precum onorariul avocatului, cheltuielile cu expertizele sau costurile executării silite.

Partea care pierde procesul poate fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile Codului de procedură civilă. Aceasta nu înseamnă însă că orice cheltuială făcută de creditor va fi automat recuperată integral.

Tocmai de aceea, pentru creanțele importante este utilă o evaluare inițială care să țină cont atât de șansele de câștigare a procesului, cât și de posibilitatea reală de executare a debitorului.

Cum pot fi prevenite problemele de plată

Recuperarea unei creanțe începe, de fapt, înainte de apariția restanței.

Un contract comercial ar trebui să stabilească fără echivoc când se emite factura, care este termenul de plată, ce documente condiționează plata și ce se întâmplă în caz de întârziere.

La fel de importante pot fi clauzele privind penalitățile, garanțiile, suspendarea livrărilor în caz de neplată și posibilitatea încetării contractului.

Pentru contractele cu o valoare importantă sau pentru relațiile comerciale în care se acordă termene lungi de plată, verificarea partenerului înainte de asumarea expunerii financiare poate preveni un litigiu care, chiar câștigat, nu garantează recuperarea efectivă a banilor.

Când este utilă asistența unui avocat

Rolul avocatului nu începe neapărat cu cererea adresată instanței.

Într-o procedură de recuperare trebuie stabilit mai întâi dacă datoria este prescrisă, dacă există suficiente documente, ce accesorii pot fi solicitate, dacă debitorul este solvabil și care este procedura care oferă cea mai bună combinație între timp, cost și șanse reale de recuperare.

Grecu Partners asistă companiile atât în etapa amiabilă, prin analiza dosarului și transmiterea notificărilor de plată, cât și în procedurile judiciare, executarea silită și procedurile de insolvență.

Despre Grecu Partners

Grecu Partners este o firmă de avocatură de business cu peste 20 de ani de experiență în asistarea companiilor românești și internaționale.

În materia recuperării creanțelor, asistența poate începe cu analiza contractului și a documentelor comerciale și poate continua, în funcție de situație, cu negocierea unei plăți, procedura ordonanței de plată, acțiunea de drept comun, executarea silită sau reprezentarea creditorului în procedura insolvenței.

Aveți facturi neachitate?

Cu cât situația unei creanțe este analizată mai aproape de momentul scadenței, cu atât există mai multe opțiuni pentru recuperarea acesteia.

Înainte de începerea unui proces trebuie însă stabilit dacă procedura este justificată economic și dacă există perspective reale de recuperare.

Echipa Grecu Partners poate analiza documentele, situația debitorului și variantele juridice disponibile pentru a stabili procedura potrivită fiecărei creanțe.

Firmele care trec prin reorganizări sau concedieri de personal se confruntă adesea și cu dificultăți de recuperare creanțe, motiv pentru care o strategie juridică integrată, coordonată de aceeași echipă, reduce riscurile pe ambele planuri.