„Nu cred că a existat cineva care să mă cheme înainte.” Așa răspunde Daniel Timiș la întrebarea dacă antreprenorii îl sună înainte de un incident informatic sau după. Are peste 20 de ani în IT, a lucrat în proiecte enterprise în România, Italia și Germania și a văzut cum își protejează companiile mari datele. Apoi a hotărât că aceleași principii trebuie să ajungă și la firmele mici din România și la familiile lor. Așa a apărut TiD iT, în Iași.
Episodul 26 din Podcastul Fabricat în RO este, probabil, cel mai practic episod de până acum pentru orice antreprenor care lucrează pe laptop, pe telefon și pe un router primit de la furnizorul de internet. Vorbim despre rețeaua firmei, parolele implicite, drepturile de administrator, backup-ul netestat, ransomware, phishingul scris cu inteligență artificială, NIS2 și despre ceva ce aproape nimeni nu leagă de securitatea unei firme: familia antreprenorului.

Interviul de mai jos, purtat de Adrian Ambrose, fondatorul Fabricat în RO, urmărește discuția în ordinea în care s-a desfășurat. Răspunsurile sunt redate din episod, cu ajustări de limbaj vorbit. Recomandările aparțin invitatului și au caracter informativ; pentru firma ta, o evaluare făcută de un specialist rămâne pasul corect.
Pe scurt: ce reiese din interviu
- Antreprenorii îl cheamă după incident, nu înainte. Motivul cel mai des întâlnit: „mie nu mi se poate întâmpla”.
- Ușa lăsată deschisă este rețeaua. Routerul primit de la furnizor, cu parola din fabrică, pe care stau toți: angajați, telefoane, invitați, camere, imprimante.
- Primul pas costă puțin. Un router separat, cu funcții de securitate, de aproximativ 500 de lei, și rețele separate pentru calculatoarele firmei, telefoane și invitați.
- Antivirusul nu este securitate completă. Contează mai mult ca utilizatorii să nu lucreze pe conturi de administrator.
- „Poți să te hackuiești singur.” Criptarea discului fără cheia de recuperare salvată înseamnă date pierdute definitiv.
- Backup-ul netestat nu e backup. Cu un backup corect, la un atac ransomware, spune Daniel, plătești zero.
- Parola de familie bate orice voce clonată. O amintire pe care o știți doar voi devine codul de verificare cu bunicii, cu părinții și chiar cu angajații.
- Familia e un strat de securitate. Antreprenorul deschide mailul firmei și la 3 dimineața, de acasă, pe aceeași rețea cu copiii.
Fișa invitatului
- Invitat: Daniel Timiș, tată, specialist în securitate IT, fondatorul TiD iT, Iași.
- Experiență: peste 20 de ani în IT, de la suport la proiecte enterprise în companii multinaționale, în România, Italia și Germania.
- Ce face TiD iT: securitate IT pentru firme mici și familii, construită pe cinci straturi: rețea, dispozitive, oameni, familie și backup, cu un buget lunar previzibil.
- Clienți: în principal contabili, avocați și notari, firme mici care lucrează cu date foarte sensibile.
- Contact: Daniel Timiș pe LinkedIn
- Gazda: Adrian Ambrose, fondatorul Fabricat în RO, platformă activă din 2014.
Omul din spatele TiD iT
Din interviu: „Totul a pornit de la fiica mea.”
Daniel, dacă ne întoarcem la începuturi, cine erai tu înainte să existe TiD iT?
Tată, părinte, familist și un om care a lucrat în multinaționale, pe proiecte enterprise. Din adolescență a învățat singur tot ce știe despre calculatoare.
Care a fost primul calculator la care ai pus mâna și ce ai făcut cu el?
Un Intel, pe care, recunoaște, l-a stricat. „Așa am învățat, din greșeli.” A pornit de la primul nivel, suportul: schimbat componente, instalat Windows XP cu toate driverele și combinațiile lui, adaptat pentru nevoile fiecăruia.
Ai peste 20 de ani în IT. Cum arăta meseria de „omul cu calculatoarele” când ai început tu?
Primul flash e din Milano, la începutul proiectului lombard prin care toate datele medicale ale unui pacient urmau să fie pe un card. Pentru vremea aceea era o tehnologie de avangardă, iar cel mai greu a fost pentru medici, care au trebuit să se adapteze.
Ai lucrat în proiecte enterprise. Ce ai învățat acolo și nu se învață în nicio școală?
Că tehnologia trebuie adaptată nevoilor fiecărui om, nu invers. Nu alegi un echipament pentru că e la modă sau pentru că îl are vecinul. Școala te învață matematică, programare și cum să folosești o tehnologie, dar nu te învață să fii deschis și să o adaptezi.
Care este cea mai mare diferență dintre felul în care o multinațională tratează securitatea și felul în care o tratează un antreprenor din România?
Sunt două capete foarte îndepărtate. În enterprise, securitatea e dusă la extrem; la mulți antreprenori, din păcate, nu există deloc. Daniel a căutat calea de mijloc: să ia din corporații bunele practici de bază, principiul celor mai puține privilegii și politicile minime de securitate, ca firma să pornească de la o fundație pe care apoi să poată construi.
Care a fost momentul în care ți-ai spus că ce știi din companiile mari trebuie să ajungă la antreprenorii români și la familiile lor?
„Totul a pornit de la fiica mea.” Acum aproximativ cinci ani s-a întrebat cum o va proteja online când va crește. Abia apoi, prin networking, i s-a recomandat să facă același lucru și pentru antreprenori, care au mare nevoie. La familii, spune el, e și mai greu, pentru că fraza pe care o aude cel mai des este „am încredere în copilul meu”. Încrederea nu are legătură cu filtrarea conținutului: protecția se reduce treptat, pe măsură ce copilul crește, „ca la diversificarea mâncării”.
TiD vine de la inițialele tale?
Da, de la Timiș Daniel. Înainte a lucrat sub un nume legat de un domeniu de tip .computer, iar experiența aceea i-a arătat cât de diferit percep oamenii adresele de email și domeniile: când spunea adresa, lumea completa automat cu .ro sau .com. Așa a ajuns la TiD iT, un nume mai ușor de transmis.
Ce ai învățat acasă despre muncă și responsabilitate și se vede astăzi în felul în care lucrezi cu clienții?
A crescut în mare parte singur: tatăl a plecat când era mic, iar mama a plecat apoi la muncă în Italia. „Ce vezi astăzi am construit eu, cu mine.” Rămân însă cei șapte ani de acasă, care, crede el, contează mai mult decât toată școala. Exemplul lui: copil fiind, a luat un ou de la colțul străzii și i l-a arătat mamei. Mama nu l-a certat, ci l-a pus să-l ducă înapoi. „De atunci nu mai pot să pun mâna pe nimic.”
De ce ai pus familia printre cele cinci straturi de securitate?
Pentru că lumea nu îl vede pe antreprenor și ca tată, sau pe antreprenoare și ca mamă. Antreprenorul își deschide mailul și la 3 dimineața, are o urgență la 2 noaptea, lucrează de acasă. Dacă acolo nu are minimul de securitate, toată protecția de la birou nu mai contează.
Care a fost cea mai grea decizie de când ai pornit pe drumul tău?
Nu decizia a fost grea, ci drumul. Decizia de a porni a venit firesc, ajutată de rețeaua de oameni pe care și-a construit-o. „Surprinzător, aș putea spune, dar nu greu.”
Cum ai făcut primii bani ca antreprenor?
Din primele implementări de securitate. Primul client a fost o contabilă care a crezut în el și i-a dat această șansă. Spre finalul episodului, Daniel a omagiat-o pe antreprenoarea care a crezut prima în el și care a murit în urmă cu câteva luni.
Fundație, nu reacție
Din interviu: „Nu cred că a existat cineva care să mă cheme înainte.”
Spui că securitatea IT trebuie construită ca o fundație, nu ca o reacție. Cum i-ai explica asta unui antreprenor care n-a lucrat niciodată în IT?
Prin analogia cu o casă. Fundația trebuie să fie solidă, altfel se dărâmă tot. Apoi vin straturile: gardul, ușa cu două sau trei zăvoare, camerele la fiecare colț, senzorii de mișcare. Fiecare măsură e mică și simplă, dar împreună te protejează. La fel e și în securitatea IT a unei firme: nu vorbim de securitate cibernetică dusă la extrem, ci de securitatea infrastructurii.
Ai scris că problemele nu apar din lipsa soluțiilor de pe piață, ci din lipsa de structură. Ce înseamnă concret?
Tehnologia există deja. Cumperi un calculator, dai „next, next, next” și lucrezi direct pe contul de administrator. Structura înseamnă să creezi un cont separat de utilizator și să scoți drepturile de administrator. De la această regulă de bază pleacă tot.
De cele mai multe ori, ești chemat înainte de un incident sau după?
„Nu cred că a existat cineva care să mă cheme înainte.” Oamenii nu percep pericolul și își spun că lor nu li se poate întâmpla. Aproape de fiecare dată a fost chemat după ce s-a întâmplat ceva.
Care a fost cea mai gravă problemă pe care ai rezolvat-o după un incident?
Gravitatea o percepe fiecare diferit: e grav să pierzi bani, dar e grav și să ți se compromită conturile și să stai ore întregi să le recuperezi. Până acum a reușit ca firmele cu care a lucrat să nu piardă bani, pentru că l-au chemat la timp. Exemplele de bază: emailuri fără autentificare în doi pași, parole de patru-cinci caractere, BitLocker-ul, gratuit în Windows, pe care în corporații îl găsești activat implicit, iar la antreprenori aproape nimeni nu știe că există.
Cum arată o firmă care doar reacționează? Ce vezi prima dată când intri la un client nou?
Conturi de administrator fără restricții, toți pe aceeași rețea și dispozitive care nu mai corespund nevoilor. Dacă acum câțiva ani 8 GB de memorie erau suficienți, astăzi ai nevoie de minimum 16 GB ca să lucrezi confortabil, iar mulți lucrează încă pe procesoare de generații foarte vechi.
Cât costă, de obicei, reacția față de prevenție?
De 10 ori mai mult, de 100 de ori mai mult, depinde cât de grav a fost click-ul. Poți să pui filtre pe rețea și să plătești milioane, dar dacă omul dă click, problema rămâne omul.
De ce amână antreprenorii români securitatea IT până când e prea târziu?
Pentru că nu se informează și pentru că gândesc „ce să-mi fure mie, că eu sunt mic?”. Un exemplu din Iași: o firmă a avut toate calculatoarele criptate după un click greșit. Daniel le-a explicat că datele se pot recupera din backup-ul pe care îl aveau, dar că durează. Nu l-au mai contactat.
Vorbești despre un buget previzibil, lunar, în locul cheltuielilor făcute sub presiune. De ce contează asta pentru un antreprenor?
E ca la medic: unii merg o dată pe an la analize, alții merg doar când îi doare și e deja târziu. Prevenția ar trebui să fie primul lucru la care se gândește un antreprenor.
Rețeaua: ușa de la intrare
Din interviu: „Dragi antreprenori, schimbați routerul.”
Compari securitatea cu o casă. Care este ușa lăsată deschisă pe care o găsești cel mai des?
Ușa de la intrare: rețeaua. Firmele stau pe routerul adus de furnizorul de internet, fără nicio schimbare. Routerele de la furnizor sunt făcute ca să-ți aducă internetul în casă, atât. Unele modele mai vechi nu îți permit nici măcar o rețea separată pentru invitați. Un router separat, cu firewall și funcții de protecție, este de multe ori mai bun.
Care sunt primele întrebări pe care le pui unui antreprenor ca să-ți dai seama cât de expus este?
Unde se conectează telefoanele mobile: ale angajaților, ale șoferilor, ale tuturor. Telefonul are nevoie doar de internet, nu are ce căuta în rețeaua internă unde sunt serverul și backup-ul. Dacă vine infectat din altă parte, afectează tot. Apoi întreabă de parole: unii nu au deloc, alții au un PIN de patru caractere. „La început te chinui, dar după ești în siguranță.”
Securitatea IT este o problemă tehnică sau una de management?
Și una, și alta. E tehnică, pentru că tehnologia există, dar nu e configurată. E de management, pentru că administratorul sau directorul are puterea să aloce buget, să angajeze sau să colaboreze cu un specialist, iar de multe ori nici el nu știe ce se poate face. De aici importanța educației: Daniel a ales ca anul acesta să pună accent pe webinarii și momente de educație gratuite pentru antreprenori.
Într-o firmă de 10 oameni fără departament IT, cine ar trebui să fie responsabil de securitate?
Nu „cine”, ci „ce departament”. Oamenii de vânzări sau contabila nu au cum să se ocupe, iar băiatul chemat de două-trei ori pe an să instaleze Windows-ul s-ar putea să nu știe nimic despre securitate. Soluția: așa cum externalizezi marketingul, poți externaliza și securitatea, printr-o colaborare business-to-business cu un specialist care devine responsabil.
Ce înseamnă „toți pe aceeași rețea” și de ce este periculos?
Vine tehnicianul, instalează routerul și lasă parola și utilizatorul scrise pe etichetă. Acasă poate fi acceptabil, dar în firmă e o problemă, chiar dacă abonamentul se numește „business”. Daniel a făcut demonstrația într-un sediu: s-a conectat la routerul firmei cu datele implicite, ca oamenii să înțeleagă că nu le schimbaseră niciodată. Problema principală din rețea: parola neschimbată, atât la administrarea routerului, cât și la Wi-Fi, plus o criptare insuficientă.
Un client intră în birou și cere parola de Wi-Fi. Ce riscă firma în acel moment?
Totul sau nimic, depinde. Dacă telefonul invitatului e curat, nu riști nimic. Dar poate că s-a conectat înainte la o rețea falsă într-o cafenea. Recomandarea lui: trei rețele separate în orice birou, una pentru telefoanele angajaților, una pentru invitați și una pentru calculatoarele, laptopurile și serverul firmei.
Camerele de supraveghere, imprimanta, televizorul din sala de ședințe. De ce pot deveni o cale de intrare?
Pentru că sunt vulnerabile, la fel ca Wi-Fi-ul frigiderului. Camerele, televizorul, mașina de spălat au nevoie doar de internet ca să le vezi din aplicație. Locul lor e pe o rețea separată, inclusiv acasă.
Ce ar trebui să știe un antreprenor care lucrează de pe laptop din cafenea, din hotel sau din aeroport?
„Nu mai stați pe rețelele de la hotel, din cafenea.” Obiceiul vine din anii în care internetul mobil era scump. Astăzi, fă un test de viteză pe datele mobile și apoi pe Wi-Fi-ul hotelului: diferența e de obicei uriașă, în favoarea telefonului. Pe o rețea publică, cineva poate duplica rețeaua și îți poate fura datele: conturi bancare, Facebook, Instagram. Sfatul lui: folosește-ți telefonul ca hotspot.
Ce este, pe scurt, un VPN și când are nevoie de el o firmă mică?
Un canal criptat de transport al datelor, „ca un tren”, care te duce în siguranță la infrastructura firmei, de oriunde din lume. E util atunci când lucrezi de acasă sau de la distanță și ai nevoie de datele de pe calculatoarele și serverele firmei.
Care este cea mai ieftină măsură de rețea cu cel mai mare impact?
Să schimbi routerul și să faci rețele separate. Un router bun pentru o firmă mică pornește de la 300–500 de lei, iar în jurul a 500 de lei, spune Daniel, e o investiție care merită. Există soluții home, profesionale și enterprise; nu ai nevoie de un echipament de câteva mii de lei doar pentru că îl are altcineva. „Înțelegi nevoia ta și de acolo pleci.”
Dispozitivele: unde ajunge atacul
Din interviu: „Poți să te hackuiești singur.”
Prin ce diferă protecția unui dispozitiv, făcută corect, de un antivirus instalat și uitat?
Antivirusul blochează lucrurile cunoscute. Securitatea, ca principiu, înseamnă să lucrezi cu cât mai puține drepturi și să folosești drepturile depline doar atunci când ai nevoie, fie că e vorba de Windows sau de Mac.
Ai o frază: „Criptare cu cheie salvată înseamnă securitate. Criptare fără cheie înseamnă ransomware.” Ce înseamnă?
„Partea cea mai distractivă: tu poți să te hackuiești singur.” Dacă activezi criptarea discului fără să o configurezi corect și fără să salvezi cheia de recuperare, îți faci singur un atac ransomware. Cheia are 48 de caractere; fără ea, nimeni nu îți mai poate decripta datele, iar cine îți promite altceva te minte. Singura variantă rămâne reinstalarea de la zero, cu pierderea tuturor datelor. Recomandarea lui: un specialist care configurează criptarea și salvează cheile în cloud și local.
De ce este periculos ca toți angajații să aibă drepturi de administrator pe calculatoare?
Pentru că pot instala orice, oricând. Daniel a găsit un laptop din departamentul de marketing cu 17 troieni, pentru că utilizatorul instala extensii și programe gratuite „pentru că s-a putut”. De aceea drepturile de administrator trebuie scoase de pe calculatoarele angajaților, iar parola de administrator să o știe o singură persoană.
Actualizările amânate „pe mai târziu”. Cât de mare este riscul real?
Depinde. Riscul principal sunt vulnerabilitățile cunoscute. Poți amâna o lună, două, trei, dar nu ani de zile.
Telefonul a devenit biroul antreprenorului. Este mai vulnerabil decât laptopul?
Amândouă pot fi vulnerabile, depinde ce faci cu ele. Pe telefon, un antivirus minim costă în jur de 10 euro pe an, o sumă modică pentru un minim de protecție.
Ce se întâmplă cu datele firmei atunci când un laptop este pierdut sau furat?
Fără securitate, oricine poate schimba parola de administrator și poate intra în date. Cu un minim de management, poți dezactiva contul în 5 minute, nu în câteva săptămâni.
Cât de des găsești același calculator folosit și pentru firmă, și de copii, și pentru jocuri?
„Majoritatea fac așa.” Soluția nu e neapărat un alt laptop: pe același dispozitiv creezi un cont separat pentru firmă, unul pentru copil, cu control parental, și unul privat. Pentru firmele cu mai multe calculatoare, administrarea centralizată a conturilor, cum se face în corporații, rezolvă aceeași problemă.
Oamenii: veriga pe care o țintesc toți
Din interviu: „Omul greșește, nu tehnologia.”
De ce oamenii, și nu tehnologia, rămân cea mai frecventă cale de acces neautorizat?
„Omul greșește, nu tehnologia.”
Ai spus că un click greșit se întâmplă oricui și că nu e o problemă de inteligență, ci de proces. Ce vrei să spui?
Ai un termen-limită, ești stresat, nu mai vezi diferența dintre litera „o” și cifra „0” într-o adresă de email. Dacă ai un minim de securitate, chiar dacă dai acel click, eviți să fii blocat. Cea mai mare vulnerabilitate din lumea antreprenorială este că majoritatea dispozitivelor rulează pe cont de administrator, iar Daniel spune că o va repeta „de 1.100 de ori, câte va fi nevoie”, ca mentalitatea să se schimbe.
Emailul cu „factură urgentă”. De ce funcționează atât de bine?
„Totul se rezumă la bani.” Când crezi că ai întârziat o plată, reacționezi pe fugă.
„Sunt de la IT, dă-mi parola.” De ce funcționează încă?
Se rezolvă simplu: nu dai parola nimănui. Un om de IT care are nevoie de acces îți resetează parola, nu ți-o cere pe a ta.
Un singur cont de administrator pentru toată firma și parola „numele firmei 123”. Cât de des vezi asta?
„Majoritatea.” Unii nu au nici atât, ceea ce e și mai grav. Nimeni nu vede cu ochiul liber ce rulează în fundal. Cu un minim de securitate, nimic nu mai rulează fără acordul tău.
Spui că un cont de angajat plecat trebuie dezactivat în 5 minute, nu în 5 săptămâni. Ce se poate întâmpla în acele 5 săptămâni?
Poate fura date și poate face ce vrea, mai ales dacă a plecat supărat și avea acces peste tot.
Autentificarea în doi pași pare o bătaie de cap în plus. Merită?
Da, e primul și cel mai bun pas. Daniel recomandă aplicația de autentificare a ecosistemului pe care îl folosești deja, Microsoft sau Google, fără să le amesteci.
Cum îi explici principiul „fiecare vede doar ce îi trebuie” unui patron care vrea ca toți să aibă acces la tot?
Vânzătorul nu are de ce să vadă facturile de la contabilitate, iar marketingul nu are de ce să vadă cât încasează firma. Structurezi pe departamente, fie că ai 2 oameni sau 100, și fiecare primește doar permisiunile de care are nevoie.
Cum instruiești oamenii fără să-i plictisești și fără să-i sperii?
Prin momente de educație: le explică pe îndelete, chiar dacă durează. Percepția se schimbă atunci când oamenii văd ce se întâmplă și cum se întâmplă.
Familia: securitatea care începe acasă
Din interviu: „Doar bunica știe. Și aia să fie parola voastră de securitate.”
De ce un specialist care lucrează cu firme vorbește atât de mult despre copii și familie?
Pentru că și el este tată și are familie. Soacra lui a fost primul lui „test”: are rețea separată acasă, nu instalează nimic, iar dacă dă click pe ceva suspect pe Facebook, accesul se blochează instant. În cinci ani, nu a avut nicio problemă. Majoritatea se concentrează doar asupra lor, nu și asupra celor din jur.
Spui că controlul parental nu înseamnă neîncredere, ci protecție potrivită vârstei. Cum i-ai explica asta unui adolescent?
În câteva cuvinte: „Ce-i prea mult strică.” Un copil de 12 ani nu trebuie să vadă ce vede unul de 17. Clasificările de vârstă din jocuri ajută: pe măsură ce copilul crește, ridici treptat limita.
Care este diferența dintre o protecție care doar îl anunță pe părinte și una care chiar blochează?
Ține de setare: poți alege monitorizarea, prin care afli unde a intrat copilul, sau blocarea din start.
Copiii mici, de 3–6 ani, cu tableta în mână. Ce ar trebui să știe un părinte?
Că e „horror” ce le permite platforma video să vadă. Derularea la nesfârșit de informații, spune Daniel, strică un creier atât de mic.
Jocurile online și chat-urile cu necunoscuți. La ce să fie atent un părinte?
Depinde de vârstă, dar până la 10–12 ani el ar interzice chat-urile din start; fiicei lui, de 8 ani, nu i-a activat chatul din joc. Întrebarea pe care și-o poate pune orice părinte: „De ce ar trebui copilul meu să vorbească cu altcineva într-un joc?”
Bunicii și părinții noștri sunt tot mai des ținta fraudelor online. Cum îi protejăm fără să-i speriem?
Simplu: alege o întâmplare pe care o știți doar voi. Când erai mic, la bunica, ai dat cu capul de un stâlp. „Doar bunica știe. Și aia să fie parola voastră de securitate.” Dacă primește un mesaj sau un telefon în numele tău, bunica te întreabă ce s-a întâmplat acum 20 de ani. Niciun hacker nu are de unde să știe.
Ce poate face un părinte chiar în seara asta, în 15 minute?
Să creeze un cont de copil legat de contul de părinte, nu un cont de email obișnuit pus pe telefonul copilului, greșeala cea mai frecventă. Abia așa funcționează controlul parental și poți gestiona telefonul.
Backup: ultima linie de apărare
Din interviu: „Ai backup. Dar l-ai testat vreodată?”
Ai o frază: „Nicio firmă IT nu poate recupera date care nu au fost niciodată salvate.” Câte povești triste stau în spatele ei?
Multe. Majoritatea pleacă de la premisa „am backup”. Dar l-ai testat? Un hard disk de cinci ani pe care ții copiile se poate strica în orice lună.
Explică-ne regula 3-2-1.
Trei copii, pe două tipuri de suport, dintre care una în altă locație: practic, imposibil să pierzi datele. Costă însă mult, așa că puțini o aplică întocmai. Te adaptezi: o copie locală, una în cloud, două copii în locuri diferite.
Să ai backup și să fi testat recuperarea. De ce sunt două lucruri diferite?
Pentru că backup-ul este o tehnologie și orice tehnologie poate avea erori, chiar și la furnizori foarte buni. „Trebuie testat.”
Ai spus că, la ransomware, cu un backup corect, plătești zero. Chiar așa de simplu este?
„Chiar așa de simplu este.”
Mulți cred că dacă au documentele în cloud, au și backup. Este adevărat?
Copia în cloud e recomandată. Daniel adaugă însă un sfat la care nu se gândește aproape nimeni: pe lângă marii furnizori americani, păstrează lunar o copie a celor mai importante date la un furnizor european, foarte securizat. Dacă pierzi vreodată accesul la contul principal, poți recupera.
Ce înseamnă un plan de continuitate pentru o firmă mică? Cum arată prima zi după un atac?
„Horror.” Antreprenorul e disperat, nu știe ce să facă și unde să sune, iar prima săptămână poate arăta la fel dacă datele nu se pot recupera.
Clientul, obiecțiile și dovada
Din interviu: „Securitatea nu e o chestie palpabilă, nu e un software.”
Cine este astăzi clientul TiD iT?
Clientul ideal este o firmă care are deja un om de IT, cu care Daniel colaborează pe partea de securitate. În practică, sunt mai ales contabili, avocați și notari. Diferențierea lui este clară: se poziționează pe securitate, nu pe suport IT, pe care îl oferă oricine.
De ce contabilii, avocații și notarii sunt printre cei mai expuși?
Pentru că lucrează cu date foarte sensibile despre clienți. Modelul corect: fiecare angajat vede doar firmele pe care le gestionează, nu și datele salariale sau restul portofoliului. Pentru antreprenorii care vor să înțeleagă mai bine cifrele firmei, recomandăm și interviul cu Roxana Babuc, RB Cont Prest.
Întrebarea clientului: „Suntem o firmă mică. Cine să ne atace pe noi?”
Percepția se schimbă de obicei în ziua în care sunt atacați. Iar atacatorii, spune Daniel la „Mit sau realitate”, nu aleg după mărime: scanează automat internetul și intră acolo unde găsesc o portiță.
Întrebarea clientului: „De ce să plătesc lunar pentru ceva ce nu se vede?”
„Securitatea nu e o chestie palpabilă, nu e un software.” Sunt mai multe măsuri care lucrează pentru tine în fundal. Ce face el concret: le arată clienților exact cum funcționează, ca să înțeleagă efectul.
Care este cea mai incomodă întrebare pe care o primești de la un client?
Șirul de „de ce”: de ce trebuie, de ce e așa, până la un „de ce” la care nu mai ai ce răspunde.
Cum demonstrezi valoarea unui serviciu al cărui succes înseamnă că nu se întâmplă nimic?
Timpul răspunde, prin feedbackul clienților după un an de colaborare. „N-ai cum să explici că nu se întâmplă nimic și e bine.”
Ce descoperă oamenii, de obicei, despre propria firmă la evaluarea inițială?
Că nici nu se gândeau că așa ceva există și e posibil. Mulți cred că securitatea costă 100.000 de euro; în realitate, poți începe cu 500 de lei.
Cum îți dai seama dacă un om sau o firmă de IT este bun?
Întreabă-l cum îți va securiza rețeaua. Dacă vine doar să tragă cabluri și să lase routerul cum l-a găsit, e un semnal de alarmă. Dacă îți propune rețele separate, e un semn bun.
Mit sau realitate?
Din interviu: „Poți să plătești de două-trei ori și să nu primești nimic.”
„Avem antivirus, deci suntem protejați.”
Mit. Antivirusul nu oprește copierea datelor și nu oprește instalarea unui program.
„Hackerii atacă doar firmele mari.”
Nu neapărat. Scripturi automate scanează internetul și intră unde găsesc o vulnerabilitate, indiferent cât de mare e firma.
„Dacă plătești răscumpărarea, primești datele înapoi.”
Mit. Poți plăti de două-trei ori și tot să nu primești datele, pentru că atacatorul „a prins gâsca cu ouă de aur”.
„Modul incognito te face invizibil pe internet.”
Și da, și nu. Nu rămâne istoric local, dar rămân urme.
„O parolă lungă și complicată este suficientă.”
Nu.
„Controlul parental înseamnă să-ți spionezi copilul.”
Nu.
„Securitatea IT este scumpă și complicată.”
Nu.
„Dacă nu ți s-a întâmplat nimic până acum, înseamnă că ești în siguranță.”
Fals.
Actualitate 2026: AI, phishing și NIS2
Din interviu: „Dacă o aplicație nu are drepturi de administrator, nu are cum să și le ia.”
Raportul DNSC pentru 2025 arată creșteri mari ale incidentelor de phishing, ale conturilor compromise și ale atacurilor ransomware. Ce citești tu dincolo de aceste cifre?
Inteligența artificială. Ce făcea un om într-o zi întreagă, AI-ul face foarte repede. „Aici trebuie să vă gândiți, dragi antreprenori.”
Directiva NIS2 a ajuns și în România. Ce le spui antreprenorilor care sunt furnizori pentru companii mari?
Dacă ești furnizor pentru o firmă care trebuie să respecte NIS2, trebuie să ai și tu un minim de securitate, pentru că, la o breșă, răspunderea poate cădea pe tine. NIS2 înseamnă și multă documentație: cine face, ce face, unde și cum se salvează. Daniel spune că soluțiile lui de securitate sunt construite să acopere cerințele NIS2.
Inteligența artificială scrie azi emailuri de phishing perfecte, în română corectă. Cum se schimbă regulile jocului?
AI-ul îl folosesc și cei care vor binele, și cei care vor răul, iar nimeni nu poate prevedea unde va ajunge. De aceea prevenția contează: dacă o aplicație rulează pe un utilizator fără drepturi de administrator, nu are cum să și le însușească. Dai strict permisiunile necesare, „nimic mai mult”.
Voci clonate, apeluri de la „șeful” sau de la „copilul” care cere bani urgent. Cum se apără o firmă și o familie?
Cu o parolă-cod, la fel ca la bunici. Într-o firmă, poți avea un cod diferit cu fiecare angajat, legat de ceva ce știți doar voi doi. Un AI care îți imită vocea nu are de unde să-l afle.
Angajații pun contracte și date ale clienților în aplicații de inteligență artificială. Unde este linia roșie?
Daniel spune deschis că nu e expert în protecția datelor. Recomandarea lui: nu introduce date sensibile ale firmei sau ale clienților și studiază regulile GDPR aplicabile afacerii tale.
Tu cum folosești inteligența artificială în munca ta?
Pentru căutări de bază și noutăți. În munca propriu-zisă, puțin: infrastructura, cablurile și configurarea unui laptop nu le poate face AI-ul în locul lui.
România are un deficit de specialiști în securitate IT. Ce înseamnă asta pentru o firmă mică?
E greu de găsit ajutor, pentru că specialiștii buni nu sunt vocali și stau în spatele dispozitivelor. „Pentru mine, să vin aici cu tine mi se pare science fiction.” Totodată, avertizează, eticheta de „expert în securitate cibernetică” riscă să devină un simplu argument de marketing.
Antreprenoriat, prețuri și greșeli
Din interviu: „Cea mai mare greșeală? Că n-am început mai devreme.”
Cum îți stabilești prețul pentru un serviciu pe care clientul nu îl vede?
Pornește de la un tarif minim pe oră și de la dinamica firmei: câți utilizatori are, dacă are servere, dacă vrea pachetul standard sau unul personalizat. Soluția lui rulează în cloud, deci clientul nu are nevoie de infrastructură fizică suplimentară.
Care a fost cea mai mare greșeală pe care ai făcut-o ca antreprenor?
Că nu a început mai devreme.
Ce înseamnă să construiești o afacere de servicii IT în România, cu oameni de aici, pentru oameni de aici?
„Greu.”
Producătorii români vând tot mai mult online. Ce ar trebui să protejeze mai întâi un mic producător cu magazin online?
Site-ul, cu tehnologii actuale și securitatea pe primul loc. Pe aceeași temă, citește interviul cu Ioana Dinu despre cum construiești un magazin online care nu cedează.
Viitorul: securitatea IT peste cinci ani
Din interviu: „Majoritatea vor fi forțați de împrejurări.”
Cum arată securitatea IT într-o firmă mică din România peste cinci ani?
Daniel crede că standardele de tip NIS2 vor coborî treptat spre firmele tot mai mici și că majoritatea antreprenorilor se vor securiza pentru că vor fi forțați de împrejurări, la fel cum s-a întâmplat cu GDPR-ul.
Unde vezi TiD iT peste cinci ani?
Vrea să-și urmeze visul de a ajuta cât mai multe familii, și pe lângă ele antreprenori, și să spargă mitul „am antivirus, deci sunt protejat”.
Dacă ai avea un minut în fața tuturor antreprenorilor din România, ce le-ai spune?
Să se trezească. Să se uite la firma lor din afară și să încerce să vadă pericolele pe care nu le văd: să cheme un audit, un prieten, un specialist. Mulți au infrastructura de ani de zile și merg pe „lasă că merge așa”. „Hai să nu mai lăsăm să meargă așa. Să îmbunătățim un pic.”
Finalul: a crea România
Din interviu: „Eu văd omul, nu văd business.”
Care este lucrul pe care nu l-ai spune într-o reclamă, dar ai vrea să-l știe oamenii despre afacerea ta?
„Poate că am pus prea mult suflet.” A stat ani de zile pe fiecare politică de securitate și a gândit-o și regândit-o pentru nevoile antreprenorilor.
Ce vrei să lași în urma ta prin ceea ce construiești?
„Să sparg un mit.”
Ce înseamnă pentru tine „a crea România”?
„A distruge pentru a reclădi.”
Ce antreprenor român apreciezi?
Nu are un model anume, dar a ales să vorbească despre antreprenoarea care a crezut prima în el, i-a dat șansa să lucreze pentru firma ei și acasă și care a murit în urmă cu câteva luni.
Ce înseamnă pentru tine Fabricat în RO și cum te ajută comunitatea?
I-a dat posibilitatea să cunoască alți antreprenori. Iar pentru el, Fabricat în RO e omul din spatele lui: „Eu văd omul, nu văd business.” Producătorii și antreprenorii care vor mai multă vizibilitate își pot înscrie afacerea pe Fabricat în RO.
Dacă un antreprenor care ne urmărește închide episodul și are timp să facă un singur lucru pentru securitatea firmei și a familiei, care ar trebui să fie acela?
„Acasă să-și cumpere un router și în firmă să-și cumpere un router diferit.” Acesta e primul pas.
La final, Adrian Ambrose a invitat antreprenorii din toată țara să urmărească episodul și, mai ales, să acționeze, pentru că numărul atacurilor cibernetice va continua să crească.
Ce rămâne după interviu: 8 lecții de securitate IT pentru antreprenori
Din cele aproape 85 de minute de discuție se desprind câțiva pași practici. Sunt recomandările lui Daniel Timiș, din experiența lui cu firme mici și familii.
- Nu aștepta incidentul. Prevenția e de 10 până la 100 de ori mai ieftină decât reacția.
- Schimbă routerul și separă rețelele. Una pentru calculatoarele firmei, una pentru telefoane, una pentru invitați; camerele și televizoarele, pe rețeaua lor.
- Schimbă parolele implicite. Atât la administrarea routerului, cât și la Wi-Fi.
- Scoate drepturile de administrator. Fiecare lucrează pe un cont de utilizator și vede doar ce îi trebuie.
- Activează autentificarea în doi pași pe email și pe conturile importante.
- Salvează cheia de recuperare atunci când criptezi discul. Fără ea, te poți bloca singur.
- Testează backup-ul și păstrează o copie a datelor critice și la un furnizor european.
- Stabilește o parolă de familie cu bunicii și părinții, și un cod cu angajații, pentru apelurile „urgente” cu voci clonate.
Despre cum gândești investițiile și cheltuielile previzibile ale firmei, citește și interviul cu Roxana Babuc, RB Cont Prest.
Întrebări frecvente despre securitatea IT pentru firme mici
Cine este Daniel Timiș?
Daniel Timiș este specialist în securitate IT, cu peste 20 de ani de experiență în proiecte enterprise în România, Italia și Germania, și fondatorul TiD iT, din Iași, o firmă care oferă securitate IT pentru firme mici și familii. A fost invitatul episodului 26 din Podcastul Fabricat în RO.
Care este primul pas pentru securitatea IT a unei firme mici?
Potrivit lui Daniel Timiș, un router separat de cel primit de la furnizorul de internet, cu funcții de securitate, și rețele separate pentru calculatoarele firmei, telefoane și invitați. Un router potrivit pentru o firmă mică costă în jur de 500 de lei.
Este suficient un antivirus pentru a proteja firma?
Nu. Antivirusul blochează amenințările cunoscute, dar nu oprește copierea datelor sau instalarea de programe. Contează mai mult conturile fără drepturi de administrator, autentificarea în doi pași și backup-ul testat.
Este sigur Wi-Fi-ul din hotel sau din cafenea?
Daniel Timiș recomandă să nu lucrezi pe rețele publice, pentru că pot fi duplicate de atacatori. Varianta sigură este hotspotul de pe propriul telefon.
Ce este regula de backup 3-2-1?
Trei copii ale datelor, pe două tipuri de suport, dintre care una în altă locație. Dacă e prea costisitoare, adaptează: o copie locală și una în cloud, plus testarea periodică a recuperării.
Dacă plătești răscumpărarea la un atac ransomware, îți primești datele înapoi?
Nu e garantat. Daniel Timiș spune că sunt firme care au plătit de mai multe ori fără să primească datele. Cu un backup corect, nu trebuie să plătești nimic.
Cum îți protejezi părinții și bunicii de fraudele online și de vocile clonate?
Stabilește cu ei o parolă de familie: o întâmplare pe care o știți doar voi. Dacă primesc un telefon sau un mesaj în numele tău, îți cer să spui acea întâmplare.
Cum setezi corect controlul parental pe telefonul copilului?
Creezi un cont de copil legat de contul de părinte, nu un cont de email obișnuit. Abia așa funcționează limitele și gestionarea telefonului.
Citește și
- Ioana Dinu, Vidgo Technologies: cum construiești un magazin online care nu cedează
- Roxana Babuc, RB Cont Prest: 7 lecții despre cifre, investiții și bani în firmă
- Cristian Bejereanu, Digital Point și Trofez Print: 9 lecții despre marketingul care aduce vânzări
- Didi Ioniță, foliecubule.ro: de la o coadă la folie cu bule la o fabrică românească
Găsești toate episoadele în pagina Podcasturi cu antreprenori și producători români. Ai o poveste antreprenorială? Înscrie-te în Podcastul Fabricat în RO.
Poveștile antreprenorilor care creează România. Hai să le ascultăm.




