Actualizat: septembrie 2026 · Podcast Fabricat în RO, episodul 17 · Autor: Adrian Ambrose, fondator Fabricat în RO
Într-o seară obișnuită, după ce fiica ei de opt luni adormise, Ionela Burlacu — viitoarea fondatoare a aplicației BISbites — a vrut să-și răspundă la o întrebare simplă: „Primește suficient fier?” Teoria o știa perfect — are o specializare în farmacie clinică și lucrează în farmacovigilență, obișnuită cu doze, interacțiuni și moduri de administrare. Dar de data asta avea în mână un dovlecel, nu un medicament, și dovlecelul nu venea cu prospect.
În episodul 17 al podcastului Fabricat în RO, Ionela Burlacu, BISbites — farmacistă, mamă și fondatoarea aplicației — povestește cum acea prăpastie dintre teoria medicală și farfuria de zi cu zi a împins-o să construiască un instrument digital pentru părinții care trec prin diversificare. Am vorbit despre miturile alimentației copiilor, despre alergeni și siguranță, despre presiunea „copilului perfect alimentar” și despre locul potrivit al inteligenței artificiale într-o aplicație gândită pentru cei mici. Mai jos găsești transcrierea integrală a discuției, întrebare cu întrebare, alături de contextul și cifrele care completează povestea.
Cine este Ionela Burlacu dincolo de aplicația BISbites
Cine este Ionela Burlacu dincolo de aplicația BISbites?
Are o specializare în farmacie clinică și lucrează în farmacovigilență, iar de doi ani și cinci luni este mama unei fetițe — o ordine care, spune ea, s-a schimbat între timp: întâi este mamă, apoi tot restul.
„Am o specializare în farmacie clinică și lucrez în farmacovigilență, iar de doi ani și cinci luni sunt mama unei fetițe. Ordinea s-a cam schimbat între timp. Întâi sunt mama ei și apoi tot restul”, povestește Ionela Burlacu.
Cum a ajuns diversificarea copilului ei să devină un punct de cotitură profesional?
Ca farmacist care lucrează în farmacovigilență, era obișnuită cu doze, interacțiuni și moduri de administrare — și credea că nu se va mai teme de nimic în sfera asta, până a venit diversificarea și s-a trezit, pentru prima dată, cu ceva fără prospect în mână.
„Ca farmacist care lucrează în farmacovigilență, am fost obișnuită cu doze, interacțiuni, moduri de administrare și am crezut că nu mă voi mai teme de nimic în sfera asta, până când a venit diversificarea și mi-am dat seama că pentru prima dată aveam în mână ceva fără prospect. Era un dovlecel care nu avea moduri de administrare, nu avea doze, nu avea intervale. Și în fața mea era copilul care se uita și aștepta un răspuns și care părea sigur că mama lui știe ce urmează”, explică Ionela.
Care a fost momentul exact în care a realizat că există o problemă reală de rezolvat?
Într-o seară, după ce fiica ei de opt luni adormise, a vrut să afle dacă micuța primește suficient fier — o întrebare aparent simplă la care niciuna dintre sursele consultate nu i-a putut răspunde coerent.
„Pot să vă spun exact seara. Fetița mea avea în jur de opt luni. Eu am ținut un caiet de diversificare în care îmi notam ce a mâncat fetița mea, când a mâncat, ce alimente am introdus. Într-o seară, după ce a adormit, am vrut să-mi răspund la o întrebare simplă: primește suficient fier? Ei, teoria o știam — fierul se reduce considerabil, nu mai este suficient singur, se recomandă ca necesarul de fier să fie de 11 mg —, dar de la teorie la farfurie era o prăpastie”, povestește Ionela. Un site îi recomanda spanacul, deși fierul vegetal non-hem din spanac se absoarbe în cantități foarte mici; altul îi recomanda ficatul foarte des, deși ficatul conține multă vitamină A și trebuie dat cu precauție; un altul îi recomanda cerealele fortificate, care pot fi ok, dar tot trebuie citită eticheta. „Astfel că nimeni nu reușea să-mi răspundă la o întrebare relativ simplă: din tot ce a mâncat copilul meu astăzi, cum arată ziua lui în ansamblu”, spune ea.
De la caietul de diversificare la ideea aplicației BISbites
Ce a determinat-o să transforme caietul de diversificare într-o aplicație?
Prietenele ei au început să-i ceară acel caiet de diversificare, iar Ionela și-a dat seama că un caiet nu poate ajuta zeci sau sute de familii — era nevoie de un instrument care să facă la scară ceea ce făcea ea manual, pentru o singură familie.
„Atunci când prietenele mele începuseră să-mi ceară acest caiet de diversificare — era drăguț, îl ofeream —, mi-am dat seama că un caiet nu poate ajuta zeci sau sute de familii și că este nevoie de un instrument care tocmai asta să facă: să-mi traducă aceste recomandări și cifre într-o soluție mai simplă, într-o decizie simplă pentru un părinte”, explică Ionela.
Care a fost cea mai dificilă etapă de la idee la produsul care se lansează pe 12 septembrie?
Cea mai dificilă etapă a fost să transforme prudența și siguranța într-un produs simplu — pentru că o aplicație care arată multe lucruri e ușor de construit, dar una care știe și ce nu are nevoie să facă e cu adevărat greu de construit.
„Cea mai dificilă etapă a fost să transformăm prudența și siguranța într-un produs simplu. Pentru că să construiești o aplicație care îți arată foarte multe lucruri nu este greu, dar să construiești o aplicație care știe ce nu are nevoie să facă, ei, acolo este greul”, spune Ionela.
Care a fost cea mai mare greșeală făcută până acum în construirea BISbites?
Cea mai mare greșeală a fost că nu și-a ridicat privirea din farfuria propriei fetițe suficient de repede — a construit inițial aplicația pentru propria familie, fără să realizeze că alți părinți au alte frici, alte tensiuni și alte nevoi.
„Cred că cea mai mare greșeală a fost că nu am ridicat ochii din farfuria fetiței mele prea mult timp. Eu am construit inițial aplicația pentru mine, bazându-mă pe cum arată o zi de diversificare din viața ei, dar apoi mi-am dat seama că eu nu sunt suficient, pentru că părinții au și ei alte nevoi, alte frici, alte tensiuni. Un copil poate mănâncă tot și nu aici este problema, altul poate mănâncă jumătate, altul are alergii”, povestește Ionela. Abia după ce a dat aplicația spre testare părinților a realizat că unele funcții de care era mândră nu erau la fel de utile pentru alții, sau că un pas care ei i se părea evident nu era deloc intuitiv pentru restul. „Ce vreau să zic este că ar fi trebuit să ies din mintea mea și să mă orientez mai repede, mai devreme, către ceilalți părinți”, spune ea.
Ce a învățat despre antreprenoriat construind un produs pentru părinți?
A învățat că nu este greu să faci pe cineva să deschidă o aplicație, ci să-l faci să simtă că merită că a deschis-o — pentru că, într-o zonă în care părintele se simte vulnerabil, încrederea se câștigă foarte lent și se poate pierde ușor printr-o promisiune exagerată.
„Nu este greu să faci pe cineva să deschidă o aplicație, ci să-l faci să simtă că merită că a deschis-o. Atunci când un părinte intră într-o aplicație despre copilul lui, nu-ți dă doar cinci minute din ziua aia, îți dă încredere într-o zonă în care se simte vulnerabil, și tocmai încrederea în acea zonă se câștigă foarte lent și se poate pierde ușor printr-o promisiune exagerată”, explică Ionela. Mai e ceva ce poate nu scrie în cărțile de antreprenoriat, spune ea: „Am construit un produs în care omul, prin definiție, te părăsește. BISbites este o aplicație care ajută în perioada de 6-36 de luni, atunci când copilul este diversificat. După această perioadă, copilul termină, pentru că începe să ia mesele cu familia — și atunci noi am vrea ca, atunci când copilul a terminat această perioadă, adultul să iasă din aplicație cu sentimentul că a avut alături un aliat într-o perioadă în care i-a fost greu.”
De ce este atât de greu pentru părinți să știe ce să dea copilului să mănânce
De ce este atât de greu pentru părinți să știe ce să-i dea copilului să mănânce?
Pentru că nu mai contează doar ce este sănătos — contează bugetul, timpul, vârsta, alergenii și mai ales copilul din fața părintelui, într-un context în care ghidurile există, dar răspunsurile primite din surse diferite se contrazic adesea.
„Consider că greul părinților vine din faptul că nu mai contează doar ce este sănătos, contează bugetul, timpul, vârsta, alergenii și mai ales copilul din fața lor. Avem foarte multe ghiduri care ne orientează. Organizația Mondială a Sănătății spune că, începând cu vârsta de șase luni, copiilor trebuie să li se dea alimente complementare variate, ținându-se cont de semnalele de foame și sațietate pe care le au aceștia. Asociația Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică face referire la gusturi și texturi și recomandă să nu transformăm masa într-o negociere sau într-o recompensă”, explică Ionela. Problema, spune ea, e că părinții primesc răspunsuri diferite la aceeași întrebare — de la medic, de la o bunică, de la un grup de Facebook, de la un agent AI — „și mizele sunt foarte mari acum pentru că au impresia că, dacă fac o greșeală în această etapă, au stricat tot. Dar adevărul este că alimentația copiilor iartă mai multe decât credem.”
Sunt părinții din România mai informați azi sau paradoxal mai confuzi?
Nu neapărat mai confuzi ca fapt statistic, spune Ionela, dar a devenit o competență în sine să găsești informația corectă — generațiile anterioare greșeau uneori, dar dormeau mai liniștite, în timp ce părinții de azi fac în medie alegeri mai bune, dar se simt în continuare vinovați.
„Aș evita să spun că părinții din România sunt mai confuzi astăzi ca fapt statistic, pentru că nu e nevoie să inventăm o statistică acolo unde se vede practic. Cred că acum a devenit o competență în sine să găsești informația corectă. Generațiile anterioare nu știau termeni pe care părinții de astăzi îi folosesc, cum sunt autodiversificare, alergeni, ultraprocesat. Doar că generațiile trecute greșeau uneori, dar dormeau mai liniștite. Părinții de astăzi în medie fac alegeri mai bune, dar se simt în continuare vinovați”, spune Ionela. Ea crede că informația a crescut, dar încrederea a scăzut — „eu cred că le putem avea în continuare.”
Cât de mult rău poate face abundența de informații de pe internet?
Foarte mult rău, spune Ionela — nu printr-o singură greșeală, ci prin faptul că abundența de informații provoacă anxietate și transformă masa, care ar trebui să fie un loc sigur, într-o sursă de frică.
„Foarte mult rău, dar nu printr-o singură greșeală, ci prin faptul că abundența de informații provoacă anxietate. Masa, care ar fi trebuit să fie un loc sigur, a început să le fie teamă, paradoxal, fix de mâncare, adică fix de ceea ce conectează copilul cu mediul înconjurător. Iar abundența de informații a început să stârnească frici, să determine meniuri mai sărace în alimentația copilului, frica de a introduce alergeni. De aceea cred că abundența de informații crește anxietatea părintelui”, explică Ionela.
Cât de multă presiune există astăzi pe părinți să facă totul perfect?
Foarte multă presiune, care nu vine doar din societate și din familie, ci și din comparația continuă — un copil mănâncă broccoli și somon, al tău cere paste simple a treia oară în săptămâna respectivă, dar vestea bună este că gustul este un proces care se dezvoltă în timp.
„Foarte multă presiune care nu vine doar din societate și din familie, ci și din comparația continuă. Părintele vede că un copil mănâncă broccoli, somon, linte, iar al lui cere pentru a treia oară săptămâna asta paste simple. Dar vestea bună este că gustul este și el un proces care se dezvoltă în timp”, spune Ionela, care recunoaște că și în bucătăria proprie există o diferență foarte mare între teorie și refuzul fiicei sale la o masă pregătită cu drag. „De aceea presiunea pe părinți este foarte mare și devine și presiunea copilului la masă.”
Poate obsesia pentru alimentația perfectă să devină ea însăși o problemă?
Da, spune Ionela — la extrem există chiar un termen pentru obsesia exagerată de a mânca sănătos, ortorexia, deși nu face parte ca diagnostic din clasificările internaționale; dar mult mai frecvent, spune ea, întâlnim un „rău zilnic” mai discret: rigiditatea.
„Da. Există și un termen pentru obsesia asta exagerată, nesănătoasă de a mânca sănătos — se numește ortorexie. E de menționat că termenul nu face parte ca diagnostic din clasificările internaționale, dar până la extrem avem altceva, un rău zilnic. Se numește rigiditate. Am început să fim rigizi la masă, să obligăm copilul să mănânce doar pentru a avea farfuria goală pe care părinții o consideră nota lor de 10. De asemenea, studiile spun că atunci când punem presiune pe un copil, îl facem de fapt să devină mai mofturos. Și asta nu o spun eu, o spun studiile”, explică Ionela.
Cât de mult contează exemplul părinților în formarea obiceiurilor alimentare ale copilului?
Contează foarte mult și este gratuit — copiii învață mult mai mult din exemplu decât din discursuri, iar un părinte care mănâncă cu telefonul într-o mână transmite un mesaj mai puternic decât orice explicație despre cât de bun este broccoli.
„Contează foarte mult și este gratuit. Atunci când copilul ia masa împreună cu părinții, iar mesele conțin legume, mâncare gătită, apă, conversații, curiozități, atunci copilul primește acest exemplu de zeci de ori pe lună. Copiii învață mult mai mult din exemplu decât din discursuri. Nu trebuie să fim teatrali și să spunem «vai, cât de bun este broccoli ăsta» — nu este suficient să-l mâncăm normal. Dacă un copil vede un părinte care mănâncă cu telefonul într-o mână și cu covrigei în altă mână, mesajul pare puțin neconvingător, iar copiii sunt foarte buni în a identifica diferența dintre o lecție dată o dată și un obicei”, spune Ionela.
Când începe de fapt educația alimentară a unui copil?
Mult mai devreme decât credem — anumite arome pe care mama le consumă în timpul sarcinii trec prin lichidul amniotic și prin laptele matern, ceea ce înseamnă că, încă dinainte să se nască, copilul devine familiar cu ele, dar educația alimentară propriu-zisă începe abia din ziua în care copilul ne vede la masă.
„Mai devreme decât credem, pentru că s-a dovedit că anumite alimente pe care femeia însărcinată le mănâncă în timpul sarcinii trec prin lichidul amniotic și prin laptele matern, ceea ce înseamnă că încă de dinainte să se nască copilul devine familiar cu aceste arome. Doar că nu aș vrea să pun încă o presiune pe mamă și să-i spun că trebuie să mănânce doar asta în sarcină, pentru că, dacă va mânca zahăr, o să mănânce și copilul — nu este cazul. Educația alimentară începe din ziua în care copilul ne vede la masă pe noi. Diversificarea, cea care începe în jurul vârstei de șase luni, este doar prima lecție practică”, explică Ionela.
Se poate repara alimentația unui copil după ce s-au format obiceiuri proaste?
Se poate repara, spune Ionela, dar cu două condiții obligatorii: fără forță și cu răbdare — și nu într-o zi sau două, ci în săptămâni sau luni.
„Se poate repara, dar cu două condiții: fără forță și cu răbdare. Și nu se repară într-o zi sau două, se repară în luni, săptămâni”, spune Ionela.
Care este cea mai mare problemă la alimentația copiilor mici din România?
Cea mai mare problemă, spune Ionela, apare atunci când părinții pun presiune pe copil să mănânce — „mai ia o linguriță”, „nu te ridici de la masă până nu termini” —, pentru că astfel copilul învață să nu-și mai asculte propriul corp, ci să asculte de părerea adultului.
„Cea mai mare problemă pe care eu o consider este atunci când părinții pun presiune pe copil să mănânce, cu «mai ia o linguriță», «nu te ridici de la masă până nu termini». Pentru că prin asta copilul învață să nu-și mai asculte propriul corp, ci să asculte de părerea adultului. Și zahărul, alimentele ultraprocesate sunt și ele o problemă foarte mare, doar că nu sunt singura problemă. Cea mai bună educație în alimentația copilului este relația pe care o stabilește în timpul mesei cu părintele”, explică Ionela.
Mituri despre alimentația copiilor — adevărat sau fals
Copilul trebuie să termine tot din farfurie? Adevărat sau fals?
Fals — a răspuns imediat Ionela, în testul rapid de mituri propus în interviu, fără nicio ezitare.
„Fals”, răspunde scurt Ionela.
Dacă nu mănâncă înseamnă că nu îi este foame? Adevărat sau fals?
Nici întotdeauna adevărat, nici complet fals — dacă un copil nu mănâncă poate să nu-i fie foame, dar la fel de bine poate fi vorba de alt aliment nedorit, de o masă recentă sau de somn, iar apetitul copiilor variază enorm de la o masă la alta.
„Dacă nu mănâncă poate să nu-i fie foame, dar poate să aibă și alte cauze. Poate nu-i place alimentul respectiv, poate a mâncat fix înainte de asta sau poate îi este somn. Apetitul copiilor se schimbă foarte mult de la o masă la alta, de la o zi la alta. Noi nu trebuie să ținem cont de prânzul de marți la care copilul a mâncat o singură linguriță, trebuie să vedem în ansamblu ce s-a întâmplat cu copilul pe parcursul săptămânii”, explică Ionela.
Zahărul trebuie eliminat complet din viața copilului? Este realist?
Nu este realist după vârsta de doi ani, spune Ionela — până la doi ani recomandarea este să nu se adauge deloc zahăr, dar eliminarea completă mai târziu transformă zahărul în „fructul oprit” și îi crește valoarea în ochii copilului.
„Da, cu o nuanță. Până la vârsta de doi ani, Asociația Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică spune să nu îi dăm zahăr adăugat copilului, pentru că la această vârstă se calibrează gustul pentru dulce. Însă după această vârstă, eliminat complet sună ușor nerealist și chiar contraproductiv, pentru că transformă zahărul în fructul oprit și îi crește valoarea în ochii copilului. Nici nu aș face din copilărie poliția zahărului, dar nici nu aș trata felia de tort ca un personaj principal. Organizația Mondială a Sănătății spune ca zahărurile să reprezinte mai puțin de 10% din alimentație, ideal sub 5%. Asta înseamnă că desertul este ocazie, nu decor permanent, nu rutină”, explică Ionela.
Fructele au prea mult zahăr și trebuie limitate? Mit sau realitate?
Este un mit — zahărul din fructele întregi este „îmbrăcat” în fibră, vitamine și apă, deci se absoarbe încet, iar niciun ghid nu limitează fructele întregi la copii; problema apare doar la sucul de fructe, chiar și cel stors în casă.
„Este un mit, pentru că zahărul din fructe este îmbrăcat în fibră, vitamine, apă. Atunci acest zahăr se absoarbe încet în organismul copilului și niciun ghid nu limitează fructele întregi la copii. Sucul de fructe, în schimb, chiar și cel stors în casă, este doar zahăr, pentru că nu mai conține ceea ce am menționat anterior. Asociația Americană de Pediatrie spune că nici sucul de fructe nu trebuie dat copiilor sub un an, iar mai târziu, în cantități limitate. Așa că mărul da, sucul de mere nu prea”, explică Ionela.
Copilul trebuie să mănânce carne în fiecare zi? Mit sau realitate?
Este un mit dacă ne referim strict la carne — nu este obligatoriu ca ea să apară zilnic, important fiind să se țină cont de densitatea nutrițională și, mai ales, de fier, nutrientul critic al acestei vârste.
„Mit, dacă ne referim strict la carne — nu este obligatoriu să introducem carne în fiecare zi a copilului. Este important să ținem cont de densitatea nutrițională și să punem la respect fierul, care este nutrientul critic al vârstei”, explică Ionela.
Masa sănătoasă este automat mâncarea pe care copilul o va refuza? Mit sau realitate?
Este un mit — copilul nu refuză ce este sănătos, ci refuză noul, iar acest mecanism de apărare are chiar un nume în literatura de specialitate: neofobia alimentară.
„Mit. Copilul nu refuză ce este sănătos, refuză noul, și chiar are un termen: neofobie. Este un mecanism de apărare pe care puiul de om îl are atunci când înaintează un pic în vârstă, pentru că se protejează de ceea ce nu cunoaște”, explică Ionela.
Un copil mofturos trebuie forțat să guste? Mit sau realitate?
Nu este un mit că forțarea dă greș — dimpotrivă, forțarea unui copil mofturos să guste un aliment îi scade acelui aliment atât preferința, cât și plăcerea de a-l mânca ulterior, iar efectul se amplifică cu cât forțarea este mai insistentă.
„Nu este mit. Copilul mofturos, odată forțat să guste un aliment, vei vedea că acel aliment o să-i scadă în preferințe și de asemenea și plăcerea pentru a-l mânca. Cu cât forțăm mai mult un copil, cu atât îl îndepărtăm de dorința de a mânca din alimentul respectiv”, explică Ionela.
Cât de periculoasă este recompensa de tipul „dacă mănânci legumele, primești desert”?
Foarte periculoasă, spune Ionela — psihologic transmite două mesaje greșite deodată: că legumele sunt o corvoadă, iar desertul este premiul, exact ceea ce nu ar trebui să transmitem unui copil despre mâncare.
„Foarte periculoasă, și psihologic transmite două lucruri: că legumele sunt corvoada și desertul este premiul. Așa că nu ar trebui să facem din legume ceva de speriat și din desert un trofeu”, explică Ionela.
Un copil „gras” este un copil sănătos? De unde vine această mentalitate?
Vine din generațiile trecute, pentru care un copil plinuț însemna că familia are grijă de el — dar azi știm că supraponderabilitatea din copilărie determină riscuri pentru sănătate, iar ce contează cu adevărat este curba de creștere, nu fotografia sau kilogramele.
„Această mentalitate vine din generațiile trecute, pentru care un copil plinuț, un copil gras, însemna că familia are grijă de el, are cu ce să-l hrănească și nu trece prin lipsuri. Însă acum știm cu toții că supraponderabilitatea din copilărie determină riscuri pentru sănătate și poate potența kilogramele în plus la adultul de mai târziu. Un copil gras nu este un copil sănătos, dar nu contează fotografia și nu contează kilogramele în plus — trebuie să ne uităm la curba de creștere și la cum se dezvoltă copilul respectiv”, explică Ionela.
Copilul trebuie să mănânce la ore fixe, indiferent dacă îi este foame sau nu?
Structura orelor fixe este valoroasă, dar partea a doua a afirmației este greșită — indiferent de foame nu este corect, pentru că părintele setează cadrul și opțiunile, dar copilul este cel care decide cât mănâncă.
„Structura este valoroasă, pentru că atunci când copilul mănâncă mesele, gustările la ore regulate, el vine la masă cu sentimentul ăla de foame. Dacă el mănâncă încontinuu și gustări și mese, atunci nu mai ajunge să simtă sentimentul acela de foame. De aceea, a doua parte a întrebării nu cred că a fost în regulă — ai spus că trebuie să mănânce indiferent dacă îi este foame, aici este problema, nu este corect. Părintele setează cadrul și opțiunile, dar copilul decide cât mănâncă. Astfel, programul este valoros, dar trebuie să avem libertate la cantitate”, explică Ionela.
Cât de problematic este „mai ia o linguriță pentru mami”?
Foarte problematic, spune Ionela — pentru că astfel copilul învață că în acea linguriță stau efortul, dragostea și plăcerea mamei, când de fapt el ar trebui să învețe să mănânce pentru propriile sale nevoi, nu pentru sentimentele adultului.
„Este foarte problematic, pentru că învățăm copilul că în lingurița aia stau efortul, dragostea, plăcerea mamei. Și nu este așa. Copilul învață să mănânce pentru sentimentele adultului. Cred că mai bine îi spunem: «Ai mâncat cât ai avut nevoie, ți-a plăcut, mulțumesc că ai stat la masă cu mine.» Și atunci mama nu mai are nevoie de încă o linguriță, ci mama merită o îmbrățișare”, spune Ionela.
Este bine sau rău să ascundem legumele în mâncare?
Este în regulă din când în când — să faci chiftele din legume sau să pui sos peste ele este ceva ce fac și adulții pentru varietate —, dar problema apare când camuflarea devine singura metodă prin care copilul mănâncă acea legumă, pentru că el trebuie să o și vadă la masă ca să învețe că este mâncare.
„Este în regulă să facem din legume chifteluțe sau să punem sos peste legume, și noi, adulții, mâncăm așa pentru gust, pentru varietate. Problema este atunci când transformăm asta în singura metodă să-l facem pe copil să mănânce o anumită legumă. Putem să ascundem dovlecelul în piure, dar trebuie să-l punem și la masă lângă copil, pentru că, dacă nu vede deloc dovlecelul, copilul nu știe că acesta este mâncare. Așa că, dacă ascundem o dată, este în regulă — camuflajul este ok o singură dată, însă expunerea poate educa pentru totdeauna”, explică Ionela.
Cât de mult ne păcălesc etichetele precum „fără zahăr”, „natural”, „bio” sau „fără aditivi”?
Ne păcălesc pentru că exploatează graba și vinovăția părinților — „fără zahăr” poate ascunde concentrat de suc de mere, „natural” poate ascunde sare sau zahăr adăugat, iar regula sănătoasă este să te uiți direct pe tabelul de valori nutriționale și pe lista de ingrediente.
„Ne păcălesc pentru că exploatează graba și vinovăția părinților. Atunci când pe un aliment scrie «fără zahăr», înseamnă că poate avea concentrat din suc de mere. Atunci când pe un aliment scrie «natural», poate să aibă sare sau zahăr adăugat, iar natural nu este încă un termen reglementat serios. Bio spune ceva despre modul în care a fost cultivat alimentul respectiv. Regula mea este că ar trebui să ne uităm pe tabelul de valori nutriționale și pe ingrediente. Dacă zahărul se găsește printre primele trei ingrediente, punem produsul la loc”, explică Ionela.
Este un produs etichetat pentru copii mai sănătos decât unul obișnuit?
Nu neapărat — un ambalaj cu supererou sau animăluț poate conține sare și zahăr la fel ca oricare altul și reprezintă un produs bun de marketing, nu un certificat de echilibru nutrițional.
„Nu neapărat. Un produs pentru copii cu un ambalaj cu supererou, cu animăluț, poate să conțină sare și zahăr și reprezintă un produs bun de marketing atunci când scrie mare «pentru copii», dar nu este un certificat de echilibru nutrițional. Mai bine este desertul pe care îl pregătim noi copilului, un iaurt în care adăugăm câteva fructe”, spune Ionela.
Diversificarea copilului — de la frici la practică
Care este cel mai periculos mit de diversificare pe care Ionela îl întâlnește?
Amânarea alergenilor din grijă — studiile mai vechi recomandau amânarea, dar cele actuale au demonstrat exact opusul: amânarea crește riscul de alergii, dovezile fiind clare mai ales pentru arahide și ou.
„Amânarea alergenilor din grijă. Studiile anterioare spuneau da, să amânăm alergenii. Însă acum studiile au demonstrat că, dacă amânăm alergenii, obținem exact opusul — creștem practic riscul de alergii. Dovezile există științific pentru arahide și ou. Un studiu, studiul LEAP, a demonstrat asta pentru arahide, la copiii cu risc alergic crescut, iar pentru ou, studii similare au arătat rezultate comparabile — expunerea încă de la șase luni a scăzut riscul alergiilor. Pentru ceilalți alergeni — glutenul, peștele — nu există niciun beneficiu în amânarea lor”, explică Ionela.
De ce le este atât de frică părinților de acest moment al diversificării?
Diversificarea vine la pachet cu trei frici, spune Ionela: frica de înec, frica de alergii și teama vagă că, dacă greșești ceva acum, este ireversibil — primele două sunt legitime și au soluții concrete, a treia este cea care trebuie diminuată.
„Diversificarea vine la pachet cu trei frici: frica de înec, frica de alergii și teama vagă că, dacă greșești ceva acum, este ireversibil. Primele două sunt de acord și trebuie luate în serios, însă pentru amândouă există soluții concrete: poziția și textura atunci când începem diversificarea, introducerea alergenilor, supravegherea și cunoașterea măsurilor de prim ajutor. Cealaltă este cea pe care aș vrea s-o diminuăm — diversificarea nu este un examen care se dă o singură dată și gata. Diversificarea vine și cu probleme: astăzi poate copilul mănâncă tot, mâine poate toată mâncarea ajunge în bavetă, pe jos, sub masă. Nu contează. Părintele învață și trece prin proces împreună cu copilul”, explică Ionela.
Care sunt cele mai frecvente greșeli în primele luni de diversificare?
Trei greșeli se repetă cel mai des, spune Ionela: „mai ia o linguriță pentru mama”, renunțarea prea repede la un aliment refuzat de două ori și amânarea alergenilor din grijă — toate trei pornesc, spune ea, din dragoste.
„Trei dintre ele. Prima ar fi «mai ia o linguriță pentru mama». A doua este renunțarea prea repede — copilul a mâncat broccoli, i-am dat de două ori, nu i-a plăcut, nu-i mai dăm, a renunțat. Iar a treia este amânarea alergenilor din grijă. Toate trei sunt din grijă și din dragoste”, spune Ionela.
Există o singură metodă corectă de diversificare sau sunt mai multe?
Nu există o singură metodă universal valabilă, spune Ionela, și ar fugi de cine recomandă așa ceva — există principii clare (vârsta de start, alimente și texturi variate, fără miere sub un an, fără lapte de vacă ca băutură principală sub un an), dar metodele concrete (autodiversificare sau piureuri) se pot combina liber.
„Nu, și aș fugi de cine recomandă o singură metodă ca soluție universal valabilă. Există principii clare în diversificare: că se începe în jurul vârstei de șase luni, copilului trebuie să i se introducă alimente variate și texturi, nu dăm mierea sub un an, nu dăm laptele de vacă ca băutură principală sub un an și suntem atenți la zahărul adăugat sub doi ani. Însă peste toate aceste principii există autodiversificarea sau baby-led weaning, care înseamnă atunci când îi dăm bucăți copilului, și diversificarea simplă cu piureuri. De cele mai multe ori, familiile adoptă ambele metode și îi dau copilului mixt, ceea ce este complet normal și complet legitim”, explică Ionela, adăugând că metoda „cea mai corectă” este pur și simplu cea care nu creează tensiune în bucătărie și care se potrivește familiei, copilului și nervilor părintelui.
Cât de importantă este varietatea alimentelor în această perioadă?
Foarte importantă — copilul se obișnuiește acum cu gustul, texturile și aromele, iar Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca un copil să mănânce zilnic cinci din opt grupe alimentare, fără să fie nevoie de o urmărire obsesivă a fiecărei mese.
„Foarte importantă, pentru că în această perioadă copilul se obișnuiește cu gustul, cu texturile, cu aromele, iar Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca un copil să mănânce zilnic cinci din opt grupe alimentare, ceea ce înseamnă că nu trebuie ca părintele să fie atent — «am pus patru din opt grupe alimentare sau am pus șase?» Nu înseamnă că nu trebuie să ne limităm la trei alimente pe care noi le considerăm sigure. Trebuie oferită diversitate. Este bine să rotim în cursul unei săptămâni legumele, sursa de proteină, alimentul bogat nutrițional”, explică Ionela.
Cât de repede ar trebui introduse alimentele noi?
Nu există o regulă strictă că un aliment nou trebuie introdus la două-trei zile, cu excepția alergenilor — pentru aceștia, aplicația BISbites oferă părinților fie o metodă lentă (un aliment nou la trei zile), fie una progresivă (un aliment nou pe zi, păstrându-l pe cel din ziua precedentă), niciodată două alimente noi în aceeași zi.
„Nu există o regulă strictă ca un aliment să se introducă la două-trei zile. Pentru alergeni există anumite reguli, pentru că alergenii trebuie urmăriți, notați, astfel încât, dacă ajungi la alergolog, să știi când a introdus produsul, dacă a avut copilul vreo reacție. În aplicație, atunci când părintele își face cont și începe diversificarea, poate să aleagă din două metode: metoda de introducere lentă, ceea ce înseamnă că un aliment nou se introduce la trei zile pentru a putea vedea reacțiile copilului, și metoda progresivă, în care introducem un aliment nou în fiecare zi și îl păstrăm pe cel din ziua precedentă. Vreau să menționez că ambele metode sunt sigure și nu introduc două alimente noi în aceeași zi”, explică Ionela.
Ce fac părinții greșit atunci când copilul refuză un aliment?
Două lucruri, ambele extreme și dăunătoare: fie forțează copilul prin ultimatumuri, fie îi oferă orice altceva — desert, biscuiți, lapte mult —, astfel încât copilul ajunge la masă sătul și nu mai simte senzația de foame.
„Două lucruri, și ambele cumva extreme sau nocive. Unul, să forțeze copilul să mănânce prin tot felul de ultimatumuri, și al doilea este că îi dau să mănânce orice — desert, biscuiți, lapte foarte mult —, astfel încât copilul ajunge la masă sătul și nu mai simte sentimentul ăla de foame”, explică Ionela.
Ce se întâmplă când un copil mai mare grăbește masa pentru a ajunge mai repede la o activitate care îi place, precum desenele animate?
Soluția, spune Ionela, nu este să-l forțăm să termine din farfurie, ci să nu punem activitatea preferată imediat după masă — astfel copilul nu mai are motiv să se grăbească sau să pretindă că nu-i este foame doar ca să ajungă mai repede la ea.
„Cred că soluția ar fi asta: să nu forțezi copilul, să nu-i spui să termine tot din farfurie, să-l lași să mănânce cât își dorește, dar nu aș pune imediat după masă activitatea preferată a copilului. Poate aș încerca să fac altă activitate după masă, iar activitatea aceea să o pun undeva la o distanță — să încercați să schimbați puțin programul”, explică Ionela.
De câte ori ar trebui oferit un aliment înainte să concluzionăm că nu-i place?
Nu există un prag magic, dar o revizuire sistematică a adus dovezi moderate că bebelușii și copiii se familiarizează mai ușor cu un aliment atunci când sunt expuși de opt-zece ori la el — semnal că două-trei încercări nu sunt suficiente pentru a renunța.
„Nu există, iarăși, ceva strict, nu există un prag magic, însă o revizuire sistematică a adus dovezi moderate că bebelușilor și copiilor le este mai ușor să se familiarizeze cu un aliment atunci când sunt expuși de opt-zece ori la acest aliment. Autorii acestei revizuiri sistematice nu au vrut să stabilească un prag fix — «am ajuns la zece expuneri, nu-i mai dau copilului niciodată, gata, nu-i place» — nu, dar au vrut să atragă atenția că două-trei întâlniri cu alimentul respectiv nu sunt suficiente”, explică Ionela.
Cât de importantă este textura alimentelor, nu doar gustul?
Foarte importantă — în unele luni chiar mai importantă decât gustul, pentru că un copil învață mestecatul prin practică, iar întârzierea introducerii texturilor la vârsta potrivită poate duce, arată un studiu britanic, la dificultăți de alimentație la vârstă școlară.
„Este foarte importantă. În unele luni cred că este chiar mai importantă decât gustul alimentelor, pentru că un copil învață mestecatul tot prin practică, învață să-și dea seama ce are în gură, și există o fereastră pentru introducerea texturilor. Studiile și ghidurile recomandă ca alimentele să fie introduse cu cocoloașe, pasate cu furculița, nu în piureuri netede, tocmai pentru asta. Iar un studiu britanic a arătat faptul că, atunci când întârziem cu introducerea texturilor la copii, deși copilul este apt să treacă la o nouă textură, copilul acela dezvoltă la vârstă școlară dificultate în alimentație”, explică Ionela.
Care sunt alimentele de care părinții se tem inutil?
Alimentele alergenice — pentru că pot provoca alergii și pentru că mulți părinți au avut acces la studiile mai vechi care recomandau amânarea lor —, deși cercetările actuale arată clar că amânarea duce la exact opusul efectului dorit.
„Alimentele alergenice, pentru că pot provoca alergii și pentru că probabil au avut acces la studiile anterioare, în care era recomandat să le amânăm. Acum nu. Amânarea duce exact la opusul ei, crește riscul”, spune Ionela.
Care sunt alimentele pe care părinții le oferă copiilor fără să realizeze că pot fi problematice?
O listă „nocivă, deși pare nevinovată”, spune Ionela: zahărul ascuns, sucul de fructe în cantități mari, mierea sub un an (risc de botulism infantil), laptele de vacă folosit ca băutură principală (sărac în fier) și alimentele rotunde de dimensiunea căilor respiratorii ale copilului, precum roșiile cherry, strugurii sau afinele întregi.
„Lista este nocivă, deși pare nevinovată: zahărul ascuns, sucul acela de fructe dat în cantități mari, mierea sub un an, care chiar poate determina botulism infantil, laptele de vacă folosit ca băutură principală, pentru că este foarte sărac în fier și chiar poate duce la creșterea riscului de anemie, sarea, pentru rinichii imaturi. Și părinților le mai este frică și de alimentele care sunt de dimensiunea calibrului căilor respiratorii la copii, cum sunt roșiile cherry, strugurii, afinele. Acestea trebuie date în forme sigure pentru copiii lor. Iar în Biblioteca alimentelor din BISbites avem o secțiune în care arătăm cum trebuie tăiate alimentele, cum trebuie pregătite și oferite în funcție de vârsta copilului, de etapa lui de dezvoltare”, explică Ionela.
Notă a redacției: modul corect de tăiere și preparare a alimentelor cu risc de sufocare (fructe rotunde, struguri, alune întregi și altele asemenea) depinde de vârsta și de etapa de dezvoltare a fiecărui copil și trebuie verificat, la nevoie, și cu medicul pediatru.
Alergii, siguranță și responsabilitate
Cât de importantă este monitorizarea alergenilor și cum distingem o reacție normală de una care cere medic urgent?
Monitorizarea alergenilor este esențială, dar cu accentul pus corect — nu ca să sperie părinții —, iar diferența, spune Ionela, este simplă de reținut: pielea local afectată se evaluează și se urmărește, dar respirația și starea generală afectate înseamnă că se sună imediat.
„Da, monitorizarea alergenilor este esențială, dar cu accentul pus corect, nu ca să ne sperie. Alergenii sunt niște alimente care provoacă anumite alergii la copii, și alergiile sunt reale și par în creștere, dar de cele mai multe ori ele sunt introduse fără probleme. Atunci când un părinte introduce alergenul, trebuie să monitorizeze puțin copilul, ceea ce înseamnă să-l introducă numai atunci când copilul poate fi urmărit, să noteze ce a introdus și dacă a suferit vreo reacție adversă — pentru că, dacă ajunge la alergolog, asta trebuie să-i arate. Cum îmi place mie să spun: pielea local se evaluează, dar respirația și starea generală se sună”, explică Ionela. Atunci când copilul se înroșește puțin în jurul gurii, are niște bubițe sau un scaun modificat, „notăm, urmărim și discutăm despre asta la următorul control.”
Care sunt semnele pentru care trebuie sunat imediat la 112?
Respirația șuierătoare sau dificilă, tusea bruscă persistentă, umflarea buzelor, a gurii sau a limbii, răgușeala bruscă sau senzația de gât strâns, urticaria generalizată, vărsăturile imediat după ingerarea alimentului, starea de rău, paloarea sau moleșeala neobișnuită a copilului — pentru acestea, spune Ionela, nu se așteaptă până a doua zi și nu se încearcă un tratament de acasă.
„Semnele pentru care se sună imediat la 112 sunt altele și trebuie știute pe de rost: respirația șuierătoare sau dificilă, tusea bruscă persistentă, umflarea buzelor, a gurii, a limbii, urticaria generalizată, vărsăturile care apar imediat după ingerarea alimentului, starea de rău, paloarea. Acestea sunt semne pentru care nu mai așteptăm până mâine, nu oferim un tratament din casă. Sunăm”, explică Ionela. Alte semne de urgență, general recunoscute în protocoalele de prim ajutor pentru reacții alergice severe, includ răgușeala bruscă sau dificultatea la înghițit și moleșeala neobișnuită a copilului, care devine greu de trezit.
Notă a redacției: informațiile de mai sus reflectă experiența și explicațiile invitatei, care are o specializare în farmacie clinică și lucrează în farmacovigilență, oferite în cadrul interviului, și au rol educativ general. Ele nu înlocuiesc evaluarea unui medic pediatru sau alergolog — orice suspiciune de reacție alergică la un copil trebuie discutată direct cu un specialist. Dacă medicul a prescris deja copilului un stilou de adrenalină (epinefrină) pentru o alergie cunoscută, acesta se administrează imediat, iar apelul la 112 se face imediat după sau în paralel — nu se așteaptă.
Cât de mult poate ajuta tehnologia în gestionarea alergenilor și unde trebuie să se oprească o aplicație precum BISbites?
Tehnologia poate ajuta pentru că organizează, ține evidența și reduce erorile — un jurnal complet al alimentelor introduse ușurează foarte mult o consultație la alergolog —, dar diagnosticul, tratamentul și prescripția rămân exclusiv la medic.
„Tehnologia poate ajuta pentru că organizează, ține evidența și reduce erorile. Iar la alergeni, atunci când te prezinți la medic cu jurnalul copilului tău, în care ai tot ce ai introdus, ce reacție a avut, ușurezi foarte mult consultația respectivă. Astfel, medicul este cel care diagnostichează, tratează, prescrie. Aplicația este un planificator neobosit — este ceea ce îl ajută pe părinte, luându-i stresul de pe cap cu treburile administrative, dar și pe medic”, explică Ionela.
Cum se asigură că o recomandare generată de aplicație nu este interpretată ca sfat medical?
Prin design, pe trei niveluri: limbajul aplicației sugerează și informează, nu prescrie, disclaimerul medical este vizibil în aplicație, nu ascuns în subsol, iar regulile despre vârstă, alergeni și alimente de evitat sunt construite direct în structura sistemului, nu doar în texte care „alunecă”.
„Prin designul aplicației, pe trei niveluri. Odată, limbajul — aplicația sugerează, informează și organizează, iar disclaimerul medical este bine pus în aplicație, nu în subsolul paginii. Apoi, prin partea arhitecturală, avem reguli stricte în ceea ce privește vârsta, alergenii, alimentele de evitat, care nu sunt texte ce alunecă pur și simplu, sunt în structura sistemului, în structura aplicației. Și al treilea lucru, evităm să adăugăm în aplicație orice funcție care poate fi aproape de actul medical — poate da bine din punct de vedere al marketingului, dar nu ne ajută”, explică Ionela.
Este responsabilitatea unei aplicații pentru copii mai mare decât în cazul unei aplicații obișnuite?
Da, incomparabil mai mare, spune Ionela — la o aplicație de fitness, o recomandare mai puțin bună înseamnă o zi mai proastă la sală, dar la copii nu există această marjă de eroare, iar regulile trebuie să fie clare, dincolo de ce ar dori uneori părintele.
„Da, incomparabil mai mare. Și cine nu consideră astea nu ar trebui să construiască pentru copii. La o aplicație de fitness, de exemplu, dacă ai o recomandare mai puțin bună, ai o zi mai proastă la sală. La copii, marja asta de eroare nu există. La copii trebuie să avem reguli clare, peste care părintele nu poate trece, chiar dacă nu-și dorește asta”, explică Ionela.
Cum gestionează BISbites datele sensibile despre copii — vârstă, greutate, alergeni, obiceiuri alimentare?
Datele rămân ale părintelui, spune Ionela — aplicația doar le „împrumută” pentru a genera planurile alimentare, cere consimțământ separat pentru datele de sănătate legate de alergeni, nu le folosește în scop de marketing și le șterge complet dacă părintele decide să plece din aplicație.
„Datele pe care noi le avem în aplicație, pe care le cerem părinților, rămân ale părintelui. Noi doar le împrumutăm pentru a genera planurile alimentare. Spunem clar ce colectăm: vârsta, date de creștere, greutate, înălțime, alergenii și obiceiurile alimentare. Iar pentru alergeni, pentru că sunt date de sănătate, cerem consimțământ separat. Dacă părintele nu vrea să ni-l dea, se retrage, are efect imediat. Și încă ceva: atunci când părintele pleacă din aplicație, pleacă și datele odată cu el. Nu le folosim în scop de marketing, nu le vindem, nimic”, explică Ionela.
Sunt părinții suficient de atenți când introduc date despre copiii lor în diferite aplicații?
Nu întotdeauna, spune Ionela, dar vina nu e neapărat a părinților — produsele digitale ne-au antrenat pe toți să „dăm înainte” fără să citim, iar ea recomandă trei întrebări simple înainte de a folosi orice aplicație despre un copil: ce informație are nevoie, cine o folosește și cât control mai ai ulterior asupra ei.
„Nu întotdeauna, dar nu aș da neapărat vina pe părinți, ci produsele digitale ne-au antrenat cumva să dăm înainte, înainte, până ajungem în punctul care ne dorim. Atunci când intri într-o aplicație despre copii, pentru copii, eu mi-aș pune trei întrebări: de ce informație are nevoie aplicația respectivă, cine o folosește și cât control am ulterior asupra ei. Dacă aplicația îți răspunde în primele minute la aceste întrebări, înseamnă că este o aplicație serioasă”, explică Ionela.
Ce face concret aplicația BISbites
Ce problemă rezolvă BISbites unui părinte în primele 10 minute de utilizare?
Îi ia de pe cap întrebarea care îl chinuie în fiecare seară — „ce îi dau copilului meu mâine să mănânce?” — nu prin 500 de rețete generice, ci printr-un plan alimentar complet, cu mese, rețete, listă de cumpărături și prețuri.
„Îți ia de pe cap întrebarea care te chinuie în fiecare seară: ce îi dau copilului meu mâine să mănânce? Și nu prin 500 de rețete generice, ci prin faptul că îți face un plan alimentar, cu mese, rețetă, listă de cumpărături și prețuri. Ideea este ca părintele să treacă de la «trebuie să mă gândesc la tot» la «am un plan pe care îl pot adapta în funcție de nevoile copilului meu și știu de unde să pornesc»”, explică Ionela.
Cum se transformă informațiile despre copil într-un plan alimentar?
Prin filtre succesive — vârsta este baza, apoi se aplică regulile de siguranță legate de alergeni, alimente de evitat, texturi și preferințe alimentare, iar rezultatul este un plan gata de urmat, nu o analiză nutrițională pe care părintele trebuie să o interpreteze singur.
„Prin filtre succesive. Vârsta este baza. Apoi regulile de siguranță despre care am tot discutat, care țin de alergeni, de alimente de evitat, de texturi și preferințele alimentare. Așa transformăm totul într-un plan nutrițional, nu încă o analiză nutrițională pe care părintele trebuie s-o citească”, explică Ionela.
Cât de personalizat poate deveni un plan de masă în aplicația BISbites?
Suficient de personalizat cât doi copii din aceeași familie să primească planuri diferite, în funcție de vârstă, preferințe și intoleranțe — dar personalizarea evoluează constant, pentru că planul de acum trei săptămâni nu mai este potrivit copilului de azi.
„Până la momentul în care doi copii din aceeași familie pot avea planuri diferite, pentru că pot avea vârste diferite, preferințe diferite, intoleranțe la anumite alimente. Personalizarea este de fapt ce se vede și ce nu se vede în farfurie. Și mai e ceva: copilul evoluează, se schimbă de la o săptămână la alta, iar planul de acum trei săptămâni nu va mai fi bun în momentul acesta. Personalizarea evoluează după copil. Ceea ce nu am personalizat foarte mult este partea de siguranță — dacă un părinte vrea să caute nouă variante de cină pentru copilul lui, cele nouă variante vor fi diferite, însă vor respecta aceleași reguli de siguranță. Personalizarea se oprește unde începe siguranța”, explică Ionela.
Cum funcționează partea de alergeni în aplicație?
Alergenii pe care părintele vrea să-i introducă apar controlat în planurile alimentare, la câteva zile distanță, pentru a putea urmări reacția copilului — iar odată ce un alergen este confirmat de medic, el dispare automat din planurile și rețetele sugerate ulterior.
„Alergenii pe care părintele vrea să-i introducă apar în planurile alimentare ale copiilor controlat, la câteva zile, la trei zile, astfel încât părintele să vadă dacă are copilul vreo reacție, vreo alergie la ei. După care, alergenii care au fost confirmați de medic că au determinat o alergie dispar pur și simplu din plan și din rețetele pe care aplicația le sugerează”, explică Ionela.
Cum ajută aplicația la lista de cumpărături a unui părinte?
Din planul alimentar generat, aplicația creează automat lista de cumpărături cu ingredientele agregate și cantitățile calculate — iar ingredientele se rotesc inteligent în plan, astfel încât ce ai cumpărat pentru trei rețete să nu se piardă la finalul săptămânii.
„Atunci când părintele își generează planul alimentar pentru copil, din el apare lista de cumpărături, cu ingredientele agregate și cantitățile calculate. Asta înseamnă că părintele nu mai stă seara cu zece taburi deschise de rețete și cu carnețel să-și noteze ce are nevoie și cât. Și încă ceva: aplicația rotește ingredientele în plan, astfel încât ce ai cumpărat pentru trei rețete să nu arunci la finalul săptămânii. Iar aplicația are și comparație de prețuri la patru magazine din România: Lidl, Kaufland, Freshful și Sezamo. Îți arată pe fiecare coș în parte cât costă, iar pentru varianta mai ieftină îți arată diferența de preț față de cea mai scumpă”, explică Ionela.
Poate BISbites să reducă stresul zilnic al părinților și, dacă da, cum?
Da, spune Ionela — aceasta este chiar ambiția aplicației: prin faptul că îi ia de pe cap părintelui grija planului alimentar, astfel încât să știe ce să gătească, de unde să cumpere și cu ce bani, fără să promită vreodată eliminarea completă a stresului, pentru că nicio aplicație nu poate face un „todler” să mănânce broccoli la comandă.
„Da, și poate asta este ambiția noastră. BISbites poate să reducă stresul prin faptul că îi ia de pe cap părintelui ceea ce îl apasă și îi face acel plan alimentar. Astfel, părintele știe ce să gătească, de unde să cumpere și cu ce bani și ce să cumpere. Nu promitem că o să ia stresul total, pentru că nicio aplicație din lumea asta n-o să facă un todler să mănânce la comandă broccoli, dar promitem să reducem stresul acolo unde părintele are acces, acolo unde părintele poate controla”, explică Ionela.
Poate aplicația să reducă și risipa alimentară?
Da — atunci când ai un plan alimentar cu toate ingredientele și cantitățile calculate, cumperi mai aproape de ce ai de gătit, iar rotația inteligentă a ingredientelor face ca ele să reapară în mai multe rețete în cursul aceleiași săptămâni, nu doar în una singură.
„Da, aplicația poate să reducă risipa alimentară, pentru că atunci când ai un plan alimentar, o listă de cumpărături cu toate ingredientele și cantitățile, cumperi mai aproape de ce ai de gătit. Ingredientele se rotesc inteligent în aplicație, astfel încât, atunci când cumperi, să nu arunci la finalul săptămânii jumătate — ingredientele n-o să-ți apară doar în trei rețete și atât, ci o să se rotească în planul săptămânii respective. Noi nu am construit aplicația ca fiind o aplicație de sustenabilitate, beneficiul ăsta a venit pe parcurs și suntem foarte mândri de asta”, explică Ionela.
Cât de mult contează simplitatea într-un produs desenat pentru părinți obosiți și presați de timp?
Foarte mult — un părinte ține adesea aplicația într-o mână, iar în cealaltă are copilul, astfel că orice aplicație care cere două mâini, explicații lungi sau plimbat printre taburi nu este potrivită pentru acest tip de utilizator.
„Foarte mult, pentru că un părinte ține aplicația într-o mână, iar de cele mai multe ori în cealaltă mână are copilul, gătește, și dacă o aplicație are nevoie de două mâini, oferă explicații lungi și e nevoie să te plimbi printre taburi, atunci aplicația nu este pentru un părinte. De aceea, în BISbites, partea de structură, de alergeni, de reguli este în spate — părintele vede doar ce-l interesează: ce gătește, de unde cumpără și lista de cumpărături”, explică Ionela.
Ce ar trebui să înțeleagă un părinte despre BISbites după ce folosește aplicația o lună de zile?
Două lucruri, spune Ionela: că organizarea bate inspirația — nu trebuie inventat meniul de la zero în fiecare zi — și, poate mai important, că alimentația unui copil nu trebuie făcută perfect, pentru că nu este un proiect de performanță.
„După o lună aș vrea ca părintele să înțeleagă două lucruri. Unu, că organizarea bate inspirația, ceea ce înseamnă că nu trebuie să inventezi meniul copilului de la zero în fiecare zi. Și al doilea, poate cel mai important, că alimentația unui copil nu trebuie făcută perfect, nu este un proiect de performanță. Copilul trebuie hrănit variat, noi să stăm la masă cu el, să nu-l forțăm, și dacă avem nevoie de ajutor, să cerem. Pentru că ziua aia în care nu mai înțelegeam nimic am avut-o și eu, și de aceea am construit BISbites”, spune Ionela.
Care este funcționalitatea din aplicație de care Ionela este cea mai mândră?
Este mândră de modul în care siguranța și utilitatea practică se îmbină — regulile stricte pentru alergeni și alimente de evitat pe de o parte, lista de cumpărături cu prețuri comparate pe de alta —, deși, personal, funcția ei preferată este analiza nutrițională a zilei copilului.
„Sunt cea mai mândră de modul în care siguranța și lucrurile practice se îmbină. Pe partea de siguranță am vorbit de regulile din BISbites, mai ales pentru alergeni și pentru alimentele de evitat. Pe partea practică este lista de cumpărături cu prețuri, și ceea ce vreau să spun este că nu am gândit niciodată lista de cumpărături cu prețuri comparate printre funcționalitățile de bază, dar ne-am dat seama că părintele are nevoie, pe lângă un plan bun, și de un plan pe care și-l permite. Pentru mine personal, funcționalitatea de care sunt cea mai mândră este cea de analiză nutrițională, pentru că îmi place să urmăresc nutrienții, probabil prin profesie, și să văd ziua copilului meu în ansamblu”, explică Ionela.
Inteligența artificială și viitorul alimentației copiilor
Cât de multă inteligență artificială există în spatele aplicației BISbites?
Mai puțin decât s-ar putea crede — AI-ul există într-o singură funcție, „AI în frigider”, în care părintele fotografiază conținutul frigiderului și primește o sugestie de rețetă, dar numai una conformă cu regulile de siguranță ale profilului copilului, și numai cu acordul explicit al părintelui.
„Mai puțin decât poți crede. Inteligența artificială există într-o funcție care se numește AI în frigider, în care părintele fotografiază frigiderul, iar aplicația îi sugerează o rețetă. Ce este de menționat este că acea rețetă nu ajunge la părinte dacă nu respectă regulile aplicației — adică rețeta este pur și simplu conformă cu profilul copilului tău, cu regulile de siguranță pentru copilul tău. Și pentru această funcție AI cerem explicit acordul părintelui. Dacă nu vrea să-l ofere, pur și simplu folosește aplicația fără această funcție”, explică Ionela.
Poate inteligența artificială să înlocuiască nutriționistul sau pediatrul?
Nu — și nici BISbites nu-și dorește asta, spune Ionela: o aplicație precum aceasta este un instrument care trimite medicului un pacient mai pregătit, scurtând drumul către diagnostic prin faptul că îi ia medicului de pe cap treburile administrative, nu deciziile clinice.
„Nu, și nici BISbites nu își dorește asta. O aplicație, cum este și BISbites, este un instrument care trimite medicului un pacient mai pregătit, și asta scurtează drumul către diagnostic, pentru că îl lasă pe medic să facă ceea ce a învățat el, luându-i de pe cap treburile administrative”, explică Ionela.
Unde este granița dintre personalizare și sfat medical?
Personalizarea înseamnă adaptarea unui plan la profilul, obiceiurile și vârsta copilului — sfatul medical apare exact în momentul în care copilul trebuie evaluat clinic, fie că are o problemă de alimentație, de mestecare sau o alergie confirmată.
„Personalizarea înseamnă să ții cont de profilul copilului, de obiceiurile lui alimentare, de vârsta lui, și să generezi ulterior un plan adaptat. Sfatul medical apare atunci când copilul trebuie evaluat, când are o problemă de alimentație, de mestecare, când are o alergie”, explică Ionela.
Vor avea părinții un asistent AI pentru alimentația copilului peste cinci ani?
Probabil vor avea mai mult sprijin digital, spune Ionela, dar speră ca acesta să nu devină un agent care „îi spune părintelui cu o voce blândă 10 lucruri diferite” — un instrument digital bun este cel care îl face pe părinte să stea mai puțin pe telefon, nu mai mult.
„Cred că vor avea mai mult sprijin digital, dar sper să nu fie un agent AI care îi va spune părintelui, cu o voce blândă, 10 lucruri diferite. Cred că un instrument digital este bun atunci când îl face pe părinte să stea mai puțin pe telefon, iar agentul AI este util pentru că îți răspunde la foarte multe întrebări. Însă nu trebuie să facem din agentul AI personajul principal — personajele principale trebuie să rămână copilul, părintele și medicul”, spune Ionela.
Ce ar adăuga Ionela mâine în aplicație dacă ar avea resurse nelimitate?
I-ar plăcea ca BISbites să ajungă în cabinetele de pediatrie și nutriție pediatrică — nu pentru a lua rolul medicului, ci pentru a face consultația mai ușoară și pentru a integra direct datele copilului cu softurile medicale, scurtând drumul către un diagnostic corect.
„Mi-ar plăcea ca BISbites să ajungă în cabinetele de pediatrie și nutriție pediatrică, și nu pentru a lua rolul medicului, ci pentru a face consultația mai ușoară, pentru a ușura pașii către diagnostic, și mai târziu poate să fie direct integrată cu softurile medicale. Un instrument ar ușura mult atât munca părintelui, cât și a medicului, pentru că un părinte obosit nu poate să spună din memorie tot ce a mâncat copilul, când a mâncat și când a avut reacția respectivă”, explică Ionela.
Unde se termină tehnologia și unde începe responsabilitatea medicului?
O aplicație ține evidența, organizează, informează și sugerează, dar nu îți va spune niciodată dacă „copilul tău este alergic” sau nu — aceea este exclusiv decizia medicului, care evaluează, diagnostichează și prescrie, iar granița dintre cele două rămâne, spune Ionela, destul de fermă.
„O aplicație sau tehnologia ține evidența, organizează, informează, sugerează, dar o aplicație n-o să-ți spună niciodată «copilul tău este alergic» sau «copilul tău nu este alergic». Aici intervine medicul, pentru că el evaluează, diagnostichează și prescrie. Iar granița dintre aplicație și medic este destul de mare, pentru că nicio aplicație nu o să-ți dea sfaturi medicale corecte — pentru ele trebuie să mergi la medic”, explică Ionela.
Sfaturi practice pentru părinți
Ce fac părinții cu cele mai bune intenții, dar care poate face mai mult rău decât bine?
Trei lucruri, spune Ionela: îi mai dau „încă o linguriță”, forțează copilul să mănânce, oferă desertul drept recompensă și întârzie foarte mult introducerea texturilor noi — toate din grijă, dar toate cu efect invers celui dorit.
„Trei lucruri. Mai ia încă o linguriță, forțează copilul să mănânce, oferă desertul drept recompensă și întârzie texturile foarte mult la copii”, spune Ionela.
Cât de multă presiune punem pe părinți să aibă „copilul perfect alimentar”?
Foarte multă presiune, spune Ionela, iar un părinte tensionat transformă involuntar mâncarea, în ochii copilului, într-o pedeapsă sau într-o recompensă — pentru că cel mai bun ingredient din alimentația unui copil rămâne, de fapt, un părinte calm.
„Foarte multă presiune, și părintele devine tensionat. Iar un părinte tensionat îl face pe copil să transforme mâncarea într-o pedeapsă, într-o recompensă, într-o presiune foarte mare. Cel mai bun ingredient în alimentația copilului este un părinte calm”, spune Ionela.
Poate o aplicație să ajute un copil să dezvolte o relație mai sănătoasă cu mâncarea?
Indirect, da — prin părinte: atunci când părintele știe ce are de făcut, devine un părinte mai calm, iar copilul simte foarte bine liniștea celui de lângă el la masă.
„Indirect poate, și asta prin părinte, pentru că atunci când un părinte știe ce are de făcut, este un părinte mai calm. Iar copilul simte foarte bine când părintele este alături de el cu calm, liniștit”, explică Ionela.
Care este cea mai mare frică inutilă a părinților la începutul diversificării?
Frica de greșeala ireversibilă — impresia că, dacă au făcut ceva greșit acum, au stricat totul pentru totdeauna —, în timp ce fricile legitime, de înec și de alergii, se rezolvă cu reguli stricte și cunoaștere, nu cu anxietate difuză.
„Frica de greșeală ireversibilă. Părinții au impresia că, dacă au făcut ceva greșit acum, asta strică ceva pentru totdeauna, iar alimentația copiilor iartă mai mult decât credem. Alte frici sunt perfect legitime și serioase — frica de înec și frica de alergii —, dar acestea se rezolvă cu reguli stricte, cu cunoaștere și prin cunoaștere”, explică Ionela.
Ce ar schimba Ionela în modul în care România își educă părinții despre alimentația copiilor?
Ar muta educația înainte de criză, nu în mijlocul ei — ar introduce, gratuit, cursuri de diversificare direct în maternități și în cabinetele medicale, similar cursurilor de puericultură sau de alăptare, care în prezent lipsesc din acest circuit.
„Aș muta educația înainte de criză, pentru că acum părintele află rezolvarea tocmai în momentul în care are problema, și asta înseamnă, nu știu, la ora 3 dimineața, cu telefonul în mână, căutând diverse lucruri, iar acesta este cel mai prost moment să înveți ceva nou. Aș introduce cursurile de alimentație, de diversificare, în maternități, în cabinetele medicale, așa cum sunt cele de puericultură sau de alăptare, pentru că acum nu există, și le-aș face gratuit”, explică Ionela.
Care este mesajul Ionelei pentru toți părinții care încep diversificarea mâine?
Un mesaj simplu, format din patru gesturi: hrănește-ți copilul fără frică, mănâncă împreună cu el, oferă-i varietate, nu-l forța, iar atunci când ai nevoie de ajutor, cere-l.
„Copilul tău trebuie hrănit fără frică. Mănâncă împreună cu el, oferă-i varietate. Nu-l forța, și atunci când ai nevoie de ajutor, cere-l”, spune Ionela.
BISbites — lansare, disponibilitate și planuri de viitor
Unde poate fi găsită astăzi aplicația BISbites?
Aplicația este disponibilă acum ca variantă web, la adresa bisbites.ro, iar în prezent este în etapă de testare cu o comunitate de 50 de părinți, ale căror observații au ajutat echipa să simplifice ecranele și să clarifice mesajele din aplicație.
„Da, aplicația este disponibilă pe web acum, bisbites.ro. De asemenea, aplicația este în momentul de față în testare — avem o comunitate de 50 de părinți testeri care se plimbă prin aplicație, o folosesc și ne trimit feedback. Cu ajutorul lor am simplificat ecrane, am clarificat mesaje și am făcut alegerile cele mai bune pentru părinți. Lansarea este programată pentru 12 septembrie și promitem că aplicația este modelată și construită de părinții pentru care de altfel am pregătit-o”, povestește Ionela.
Ce se poate face pe partea de web înainte de lansarea din 12 septembrie?
Exact aceleași lucruri pe care le-ai putea face dintr-o aplicație normală de telefon — varianta web oferă deja toate funcțiile de bază, iar de pe 12 septembrie aplicația devine disponibilă și pentru descărcare directă din App Store.
„Pe partea de web poți face aceleași lucruri pe care le faci dintr-o aplicație normală pe telefon. Pe 12 septembrie aplicația va fi disponibilă în Apple Store. Dar în momentul de față se poate descărca ca aplicație din web”, explică Ionela.
Este aplicația BISbites dezvoltată integral de o echipă românească, de familie?
Da — aplicația este construită de Ionela, farmacist, și de soțul ei, care lucrează în programare, o combinație care unește direct cunoștințele medicale cu partea tehnică a produsului.
„Da, aplicația este dezvoltată de mine, farmacist, și de soțul meu, care este în programare”, spune Ionela.
Își dorește BISbites să ajungă și la părinți din alte țări?
Da — aplicația are deja o variantă în engleză, pe lângă cea în română, iar Ionela consideră firesc ca un produs bun să ajungă și la nivel internațional.
„De ce nu? Un produs bun merită să ajungă și la nivel internațional”, spune Ionela, confirmând că BISbites este deja disponibilă atât în română, cât și în engleză.
Care sunt următorii pași pentru BISbites?
Echipa vrea să lanseze aplicația și pe Android, prin Magazin Play, și va avea un stand la târgul Baby Boom din octombrie, unde speră să se întâlnească direct cu mamele și viitoarele mame interesate de aplicație.
„Da, desigur, vrem să punem aplicația și pe Android, pe Magazin Play, și de asemenea vom avea un stand la târgul din octombrie, Baby Boom, și așteptăm să ne vedem acolo cu mamele, cu femeile care sunt deja mame și cele care urmează să devină mame”, povestește Ionela.
Cum vede Ionela comunitatea și podcasturile Fabricat în RO?
Le vede ca fiind foarte de ajutor pentru tinerii antreprenori, pentru că promovează produsele autohtone și ajută oamenii din România să aprecieze mai mult conținutul și produsele românești.
„O văd ca fiind foarte de ajutor pentru tinerii antreprenori, pentru că promovează produsele autohtone și ajută oamenii din România să aprecieze mai mult conținutul din România, produsele românești”, spune Ionela.
Ce antreprenori români apreciază Ionela?
Pe partea de parenting o urmărește pe Urania Cremene, specialistă în educația părinților și a copiilor, iar dintre antreprenoarele din alte domenii apreciază mult povestea Cristinei Bâdlan, de la Musette.
„Pe partea de parenting îmi place foarte mult și o urmăresc pe Urania Cremene, care este un specialist în educația părinților și copiilor, și pe alte planuri îmi place foarte mult de Cristina Bâdlan, de la Musette”, povestește Ionela.
Întrebări frecvente despre Ionela Burlacu și BISbites
Mai jos găsești răspunsuri rapide la cele mai frecvente întrebări despre Ionela Burlacu, BISbites și aplicația de diversificare pe care a construit-o.
Cine este Ionela Burlacu BISbites?
Ionela Burlacu are o specializare în farmacie clinică și lucrează în farmacovigilență, este mamă a unei fetițe, și fondatoarea aplicației BISbites, dezvoltată împreună cu soțul ei, programator.
Ce este aplicația BISbites?
BISbites este o aplicație pentru părinții copiilor cu vârste între 6 și 36 de luni, care generează planuri alimentare personalizate, liste de cumpărături cu comparație de prețuri și ține evidența introducerii alergenilor, cu lansare oficială pe App Store pe 12 septembrie 2026.
Copilul trebuie să termine tot din farfurie?
Nu — farfuria goală nu este un indicator de sănătate, iar obligarea copilului să termine tot din farfurie îl învață să ignore propriile semnale de foame și sațietate.
Cât de repede trebuie introduși alergenii la bebeluși?
Studiile actuale arată că amânarea alergenilor din grijă crește riscul de alergii, mai ales pentru arahide și ou — introducerea lor, monitorizată corect, ar trebui făcută încă din perioada diversificării, în jurul vârstei de șase luni.
De câte ori trebuie oferit un aliment nou copilului înainte să renunțăm la el?
Nu există un prag strict, dar dovezile arată că un copil are nevoie, în medie, de opt-zece expuneri la un aliment nou pentru a se familiariza cu el — două-trei încercări nu sunt suficiente pentru a concluziona că nu-i place.
Ce semne de reacție alergică la un copil impun apelul de urgență la 112?
Respirația șuierătoare sau dificilă, tusea bruscă persistentă, umflarea buzelor, gurii sau limbii, urticaria generalizată, vărsăturile imediate după masă, starea de rău și paloarea — pentru oricare dintre acestea se sună imediat, fără tratament la domiciliu.
De unde poate fi descărcată aplicația BISbites?
Aplicația este disponibilă acum ca variantă web pe bisbites.ro, urmând să fie lansată oficial pe App Store pe 12 septembrie 2026, cu o versiune pentru Android planificată ulterior.
BISbites în cifre
Câteva cifre esențiale despre aplicația Ionela Burlacu BISbites, la momentul lansării oficiale din 12 septembrie 2026:
| Indicator | Detaliu |
|---|---|
| Vârstă acoperită | 6-36 de luni (perioada de diversificare) |
| Preț | Gratuită |
| Comunitate de testare | 50 de părinți testeri |
| Lansare oficială App Store | 12 septembrie 2026 |
| Magazine comparate pentru liste de cumpărături | Lidl, Kaufland, Freshful, Sezamo |
| Limbi disponibile | Română și engleză |
Despre podcastul Fabricat în RO: acest episod cu Ionela Burlacu BISbites face parte din seria de podcasturi Podcast cu antreprenori și producători români, în care Adrian Ambrose stă de vorbă cu oameni care construiesc afaceri și proiecte cu impact real în România. Dacă ești antreprenor sau producător român și vrei să-ți spui povestea, poți afla mai multe despre pachetele de promovare pe pagina dedicată antreprenorilor sau ne poți scrie prin formularul de contact. Pentru mai multe detalii despre aplicație, poți vizita site-ul oficial BISbites, iar recomandările generale despre alimentația complementară a copiilor pot fi consultate în ghidul Organizației Mondiale a Sănătății.
Citește și
- Ioana Dinu, Vidgo Technologies: ce se ascunde în spatele butonului „Cumpără” și cum construiești un magazin online care nu cedează
- Laura și Dragoș Hilbert, RE/MAX Iași: cum construiește o familie trei afaceri și o nouă generație de antreprenori
- Elena Adumitroaei, Avaten Clinique: să creezi așteptări reale, nu doar să vinzi




