Mezeluri & carne tradițională românească de la producători artizanali locali
Fabricat Separator

Afumături tradiționale românești: ghid de la Ignat la Crăciun

E 20 decembrie, încă nu s-a luminat bine, iar în curte miroase a zăpadă și a paie arse. Noi, românii, știm scena asta chiar și cei care am crescut la bloc: Ignatul, ziua în care se taie porcul, când toată familia are ceva de făcut. Bărbații pârlesc și despică, femeile spală mațele și pregătesc sarea, usturoiul și cimbrul, copiii primesc prima bucată de șorici fript. Seara, pe masă e pomana porcului. Iar a doua zi începe partea cea mai răbdătoare a poveștii: cârnații se umplu, slănina se sărează, ceafa și mușchiulețul stau la saramură, apoi totul ajunge în afumătoare.

Afumătoarea bunicilor era de cele mai multe ori o cămăruță de scânduri sau un pod deasupra bucătăriei de vară. Focul mocnit de fag nu trebuia să ardă cu flacără, doar să scoată fum. Și mirosul acela de fum rece, care se agăța de haine și de păr câteva zile, era semnul că se apropie Crăciunul.

Pe scurt: afumăturile tradiționale românești sunt preparate din carne de porc, oaie sau vită, conservate prin sărare (uscată sau în saramură), condimentare simplă cu sare, piper, usturoi și cimbru, apoi afumare cu lemn de esență tare, de obicei fag. Cele mai cunoscute sunt cârnații de casă, slănina, ceafa, kaiserul și pastrama de oaie.

În ghidul de mai jos găsești tot ce trebuie să știi ca să alegi și să păstrezi corect afumăturile: ce înseamnă fiecare produs, diferența dintre afumarea la rece și cea la cald, cum citești eticheta, cum le păstrezi și când se mănâncă fiecare în calendarul nostru de sărbători. Dacă vrei să afli mai mult despre preparatele de porc în general (mici, tochitură, untură, preparatele de Crăciun), am scris despre ele separat în articolul despre cele mai iubite preparate tradiționale din carne de porc din România. Aici ne ocupăm strict de afumături și mezeluri.

Ce sunt afumăturile tradiționale și de ce le-au făcut românii?

Înainte de frigider, afumarea era o problemă de supraviețuire, nu de gust. Un porc tăiat în decembrie trebuia să țină familia până primăvara, uneori până vara. Sarea scotea apa din carne, fumul îi usca suprafața și îi dădea aromă, iar frigul de afară făcea restul. Așa s-au născut cârnații de casă, slănina afumată, pastrama și toate bucățile de carne agățate în cămară, pe care le tăiai felie cu felie, după nevoie.

Dicționarul definește pastrama chiar așa: un preparat din carne conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. E, de fapt, rețeta de bază a aproape tuturor afumăturilor noastre. Diferă bucata de carne, proporția de sare, condimentele și cât timp stă la fum.

Astăzi nu mai afumăm ca să supraviețuim iarna. O facem pentru gust. Pentru felia de slănină cu ceapă roșie pe pâine caldă, pentru fasolea cu cârnați de 1 Decembrie, pentru platoul de Crăciun și pentru ciorba de afumătură din prima zi geroasă. Și pentru că, oricât de bine ar arăta un mezel industrial, gustul de fum adevărat de fag nu se imită ușor.

Afumături, mezeluri, preparate din carne: care e diferența?

În vorbirea de zi cu zi le folosim amestecat, dar e util să le deosebești:

  • Afumăturile sunt bucăți întregi de carne sau slănină (ceafă, kaiser, costiță, scăriță, mușchiuleț, ciolan) sărate și afumate.
  • Mezelurile sunt preparate din carne tocată sau mărunțită, umplute în membrană: cârnați, salamuri, caltaboși, tobă. Unele se afumă, altele nu.
  • Preparatele crud-uscate (unele salamuri, slănina maturată, pastrama uscată) se bazează mai mult pe sare și pe timpul de uscare decât pe fum.

Care sunt cele mai cunoscute afumături și mezeluri românești?

Tabelul de mai jos adună afumăturile pe care le găsești cel mai des la producătorii mici și în cămările românești. Metodele sunt cele tradiționale, generale. Fiecare producător are rețeta lui, așa că detaliile exacte le afli de pe pagina produsului sau de pe etichetă.

ProdusCarne folosităCum se preparăTexturăCum se servește
Cârnați afumați (de casă)Porc (pulpă, spată, cu puțină grăsime); uneori amestec cu vită sau oaieCarne tocată, sare, piper, usturoi, cimbru; umplere în mațe naturale, zvântare, afumare cu fagFermă, suculentă, cu bucăți vizibile de carnePrăjiți, la grătar, în fasole, în tochitură, la varză
Salam de casăPorc (adesea ceafă sau pulpă), uneori cu slăninăCarne tocată sau mărunțită, sărată, condimentată, umplută în membrană groasă, afumată și uscatăCompactă, se feliază subțireRece, pe platou, la micul dejun, în sandvișuri
Pastramă de oaieOaie (pulpă, spată, piept)Sărare, condimentare cu usturoi și boia sau cimbru, zvântare, afumareFibroasă, cu grăsime aromatăÎncălzită pe grătar sau în tigaie, cu mămăligă și murături
Pastramă de vițelVițel sau vită, bucăți slabeSare grunjoasă, piper, cimbru; afumare lungăSlabă, fermă, se feliază subțireRece, în sandvișuri, pe platouri
Ceafă afumatăCeafă de porcSărare uscată sau saramură, condimente, afumareFragedă, marmorată cu grăsimeFeliată subțire pe pâine caldă, pe platou
KaiserFleică de porc (straturi de carne și grăsime)Sărare, condimentare, afumareStraturi alternante, moaleRece sau prăjit, la ouă, în fasole și varză
ScărițăCoaste de porcSare și piper, afumareCarne pe os, gustoasăLa cuptor, în ciorbă de afumătură, în fasole
CostițăPiept de porc cu os sau dezosat, cu straturi de grăsimeSărare, afumareGrasă, cu carne între straturiPrăjită, în fasole, în varză călită
Slănină afumatăSlănină de porc, cu sau fără șoriciSare grunjoasă (uneori usturoi, boia), zvântare, afumareFermă, untoasăCrudă, cu ceapă și pâine; prăjită; în tochitură
Mușchiuleț afumatMușchi de porcSaramură sau sare uscată, condimente puține, afumareSlabă, finăRece, feliat subțire, pe platouri
Ciolan afumatRasol de porc, pe osSaramură, afumare lungăCarne gelatinoasă pe os, cu șoriciFiert cu fasole sau varză, în ciorbe, la cuptor

Cârnații de casă: rețeta care se schimbă de la un sat la altul

Dacă întrebi zece gospodine cum se fac cârnații de casă, primești zece rețete. Baza e aceeași: carne de porc tocată mare, cu o parte de grăsime ca să nu iasă uscați, sare, piper, usturoi pisat și cimbru. De aici începe geografia. În unele zone se pune boia mai multă, în altele se adaugă carne de vită sau de oaie, iar în altele se pune mai mult usturoi și se afumă mai mult timp, până se usucă bine.

Cârnații se umplu în mațe naturale curățate, se leagă, se lasă puțin să se zvânte și apoi se agață în afumătoare. Câtă vreme stau acolo depinde de cum vrei să-i mănânci. Cei afumați scurt se gătesc înainte de servire. Cei afumați lung și apoi uscați se pot tăia direct, ca un salam. Salamul de Sibiu și Cârnații de Pleșcoi sunt pe lista produselor cu indicație geografică protejată.

Pastrama de oaie: gustul toamnei

Pastrama de oaie e afumătura toamnei, nu a iernii. Se făcea în special după ce oile coborau de la munte, când carnea era cea mai bună. Carnea se sărează, se condimentează cu usturoi și uneori cu boia sau cimbru, apoi se zvântă și se afumă. Nu se mănâncă rece, ca salamul. Se pune pe grătar sau într-o tigaie fierbinte, câteva minute pe fiecare parte, până se rumenește grăsimea. Lângă ea: mămăligă, murături, poate un pahar de vin.

Kaiser, ceafă, mușchiuleț: bucățile pentru platou

Kaiserul se face din fleica de porc, partea cu straturi alternante de carne și grăsime. E bun rece, dar și prăjit lângă ochiuri. Ceafa afumată e mai suculentă, pentru că grăsimea e prinsă în carne. Mușchiulețul e cel mai slab dintre toate și se feliază cel mai subțire. Dacă pregătești un platou pentru musafiri, aceste trei bucăți fac împreună o combinație echilibrată: una grasă, una marmorată, una slabă.

Slănina, costița, scărița și ciolanul: afumăturile de gătit

Pe lângă bucățile de platou, orice cămară românească avea și afumături „de lucru”, cele care dau gust mâncărurilor de iarnă. Slănina afumată e cea mai simplă dintre ele: sare grunjoasă, uneori usturoi sau boia, câteva zile de zvântare și fum. Se mănâncă crudă, cu ceapă și pâine, dar e și baza pentru jumări, pentru tochitură sau pentru un ou ochi prăjit în grăsimea ei.

Costița și scărița sunt bucățile cu os sau cu straturi de grăsime care dau consistență fasolei, verzei călite și ciorbelor. Ciolanul afumat, cu șoriciul lui, e cel care leagă o ciorbă de fasole sau o varză la cuptor. El se fierbe mult, până se desprinde carnea de pe os. Dacă nu-l găsești la producătorul tău, întreabă-l: nu toate afumătoriile îl au în ofertă tot timpul anului.

Un sfat simplu: când gătești cu afumătură, gustă mâncarea înainte să pui sare. Afumăturile sunt sărate deja, iar de multe ori nu mai ai nevoie decât de piper și de puțin cimbru.

Mezeluri cu denumire protejată în Uniunea Europeană

Câteva preparate din carne românești au primit indicație geografică protejată (IGP) la nivel european. Printre ele: Salam de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi și Babic de Buzău. Asta înseamnă că numele poate fi folosit doar pentru produsele făcute în zona și după caietul de sarcini înregistrat. Lista oficială și actualizată o găsești în registrul eAmbrosia al Comisiei Europene. Când cumperi un astfel de produs, uită-te pe etichetă după mențiunea „Indicație geografică protejată” și după sigla UE.

Care e diferența dintre afumarea la rece și afumarea la cald?

Aici e cea mai mare confuzie atunci când cumperi afumături. Două produse care arată la fel pot fi complet diferite, în funcție de cum au fost afumate.

Afumarea la rece

Este metoda veche, cea din afumătorile de la țară. Fumul trece prin cameră la temperatură scăzută, în general sub 25–30 de grade, iar carnea stă la fum zile sau chiar săptămâni, uneori cu pauze. Carnea nu se gătește, ci se usucă și se conservă. Asta presupune o sărare temeinică dinainte, pentru că sarea și uscarea, nu căldura, sunt cele care o fac să țină.

  • Rezultat: produs mai uscat, cu gust intens de fum și de sare.
  • Exemple: slănina afumată la rece, cârnații uscați, unele pastrame și salamuri.
  • Important: un produs afumat la rece și nematurat suficient este, practic, crud. Pe etichetă sau de la producător trebuie să afli dacă se consumă așa sau dacă se gătește înainte.

Afumarea la cald

Aici fumul e fierbinte, în general între 60 și 90 de grade, iar procesul durează câteva ore. Carnea se afumă și se coace în același timp. De aceea afumăturile la cald sunt mai suculente și mai fragede. Multe se pot mânca direct, reci sau încălzite, dar verifică pe etichetă sau la producător dacă produsul e gata de consum.

  • Rezultat: carne fragedă, umedă, cu aromă de fum mai blândă.
  • Exemple: ceafa, kaiserul, mușchiulețul, pastrama de vițel, cârnații proaspăt afumați.
  • Se păstrează mai puțin decât cele afumate la rece și uscate, deci trebuie ținute la frigider.

Ce lemn se folosește la afumat?

Lemnul face jumătate din gust. Tradițional se folosește lemn de esență tare, bine uscat:

  1. Fag – cel mai răspândit în România. Dă un fum curat, rotund, și o culoare aurie-arămie.
  2. Cireș, prun, măr – lemn de pomi fructiferi, cu o notă dulce, fructată. Se folosește adesea în amestec cu fagul sau la final.
  3. Stejar – fum puternic, potrivit pentru afumări lungi.

Atenție: lemnul de rășinoase (brad, molid, pin) nu se folosește la afumat, pentru că rășina dă un gust amar și depuneri neplăcute. La fel, lemnul vopsit, lăcuit sau tratat chimic nu are ce căuta în afumătoare.

Există și varianta industrială, „fumul lichid”, adică arome de fum adăugate în saramură sau pulverizate. Sunt arome permise și reglementate la nivel european, dar dacă cauți gustul de afumătoare adevărată, uită-te pe lista de ingrediente. Dacă scrie „aromă de fum”, produsul nu a stat neapărat la fum.

Cum alegi afumături de calitate?

Nu-ți face griji dacă nu te pricepi. Ai nevoie doar de ochi, nas și câteva secunde în plus în fața etichetei.

Uită-te la culoare

O afumătură bine făcută are o culoare caldă, de la auriu la arămiu sau maro închis, în funcție de lemn și de timpul de afumare. Culoarea trebuie să fie relativ uniformă pe toată bucata. Un roz foarte aprins, uniform și strălucitor în interior poate indica o cantitate mai mare de sare de nitrit, dar nu e o regulă. Pete lipicioase, mucegai verde sau negru pe suprafață ori zone gri-verzui la tăietură sunt semne că produsul nu mai e bun.

Miroase

Mirosul trebuie să fie de fum, de carne și de condimente, curat. Un miros acru, înțepător sau de rânced, mai ales la slănină și la grăsime, înseamnă că produsul s-a alterat sau a fost păstrat greșit. Pe un mezel uscat la rece poate exista o floare albă, fină, care nu e întotdeauna o problemă, dar dacă nu ești sigur, întreabă producătorul.

Citește eticheta

Eticheta e cel mai bun prieten al tău când cumperi mezeluri. Conform regulilor europene de etichetare, ingredientele sunt trecute în ordinea descrescătoare a cantității, iar atunci când carnea apare în denumirea produsului, procentul ei trebuie menționat. Iată ce urmărești:

  1. Procentul de carne. Cu cât e mai mare, cu atât mai bine. La un mezel tradițional, carnea ar trebui să fie primul ingredient, cu un procent clar.
  2. Lista de ingrediente. Afumăturile tradiționale au liste scurte: carne, sare, condimente, eventual usturoi. Amidonul, proteina din soia, carrageenanul, fosfații sau apa adăugată în cantitate mare indică un produs mai degrabă industrial.
  3. Nitriții. Pe etichetă îi vei găsi ca „nitrit de sodiu” sau „E250”, de obicei în amestecul numit „sare de nitrit”. Este un aditiv autorizat în Uniunea Europeană pentru produsele din carne, cu limite maxime stabilite prin lege. Are rol în conservare și în păstrarea culorii.
  4. Alergenii. Sunt evidențiați în lista de ingrediente (de exemplu cu litere îngroșate). Unele salamuri conțin lapte praf, muștar sau țelină.
  5. Modul de păstrare și data. „A se consuma până la” sau „A se consuma de preferință înainte de”, plus temperatura de păstrare.

Despre mențiunea „fără nitriți”: citește lista de ingrediente până la capăt. Unele produse care nu conțin E250 adăugat folosesc extracte vegetale (de exemplu din țelină sau spanac) care conțin în mod natural nitrați. Nu e nimic ilegal aici, dar nu înseamnă automat că produsul e lipsit complet de nitriți. Cel mai sigur e să întrebi producătorul cum lucrează.

Întreabă producătorul

Avantajul unui producător mic e că poți vorbi cu el. Întreabă-l ce lemn folosește, dacă afumă la rece sau la cald, cât timp stă carnea la sare și la fum și cum trebuie păstrat produsul acasă. Un om care își știe meseria îți va răspunde cu plăcere, chiar în detaliu.

Cum se păstrează afumăturile acasă?

Bunicile țineau afumăturile în cămară, la rece, agățate, sau în untură, în oale de lut. Casele noastre sunt mult mai calde, așa că regulile se schimbă puțin.

  • Afumăturile la cald (ceafă, kaiser, mușchiuleț, pastramă de vițel, cârnați proaspăt afumați) se țin la frigider, de regulă între 2 și 8 grade. Producătorii mici le livrează vidate, iar cât timp ambalajul e intact, respectă data de pe etichetă.
  • După deschiderea ambalajului, învelește bucata în hârtie alimentară sau pune-o într-un recipient închis și consum-o în câteva zile.
  • Cârnații și salamurile uscate se pot păstra la rece și ventilat, agățate, dacă au fost uscate corespunzător. În apartament, frigiderul rămâne varianta sigură.
  • Congelarea funcționează bine pentru bucățile pe care le vei găti (cârnați, scăriță, costiță, ciolan, kaiser pentru fasole). Porționează înainte, ca să scoți doar cât îți trebuie.
  • Slănina se ține bine învelită, pentru că grăsimea preia ușor mirosurile din frigider.

Dacă îți faci provizii pentru toată iarna, găsești o listă completă și sfaturi de organizare în ghidul nostru despre cămara românească și proviziile de iarnă.

Când se mănâncă afumăturile? Calendarul de la Ignat la Paște

Afumăturile au un calendar al lor, legat de sărbători și de anotimpuri. Iată cum arată anul la noi:

PerioadaCe se face sau se mănâncă
Octombrie – noiembriePastrama de oaie, după coborârea oilor de la munte. Primele afumături din carne de porc, în zonele mai reci.
1 DecembrieFasolea cu cârnați afumați, ciolan sau kaiser, felul de mâncare al Zilei Naționale.
20 decembrie – IgnatulTăierea porcului, pomana porcului, apoi sărarea și pregătirea cărnii pentru afumătoare.
24–26 decembrie – CrăciunulPlatoul cu cârnați, salam de casă, slănină, tobă și caltaboși; sarmalele cu afumătură; friptura.
Ianuarie – februarieCiorbele de afumătură, fasolea și varza călită cu costiță, scăriță sau ciolan.
Lăsatul seculuiUltima masă bogată înainte de Postul Paștelui, adesea cu afumături.
PașteleDupă post, afumăturile revin pe masă, alături de drob, cozonac și ouă roșii.
VaraCârnații la grătar, slănina cu roșii și ceapă verde, afumăturile la drumeții.

Cum faci un platou de afumături pentru Crăciun?

  1. Alege 4–5 produse diferite ca textură: un cârnat afumat, un salam de casă, o bucată slabă (mușchiuleț sau pastramă de vițel), una marmorată (ceafă) și slănină.
  2. Scoate-le din frigider cu 20–30 de minute înainte, ca să-și deschidă aroma.
  3. Feliază subțire, cu un cuțit bine ascuțit, perpendicular pe fibră.
  4. Adaugă brânză de burduf sau telemea, ceapă roșie, murături și pâine de casă.
  5. Calculează orientativ 80–120 de grame de afumături de persoană, dacă platoul e aperitiv.

Producători români de la care poți cumpăra afumături tradiționale

Nu toată lumea mai are curte, porc și afumătoare. Vestea bună e că există încă oameni care fac afumături așa cum se făceau odată, cu lemn adevărat și rețete vechi. Iată câțiva dintre producătorii pe care îi găsești pe Fabricat în RO.

Afumătoria Noastră, Aroneanu (Iași)

La câțiva kilometri de Iași, în Aroneanu, Afumătoria Noastră lucrează după rețete pe care producătorii le descriu ca „moștenite din generație în generație”. Toate afumăturile se fac lent, cu lemn de fag și cireș, fără fum lichid. Fagul dă profunzimea, cireșul aduce o notă fructată la final. Din descrierile produselor reiese că bucățile întregi stau la fum câteva ore, deci e vorba de afumare la cald. Întreabă producătorul dacă produsul ales se mănâncă așa sau se gătește.

Produsul lor cu cea mai frumoasă poveste e salamul de casă din porc „Gust de Iași”, făcut din ceafă de porc după o rețetă moldovenească. Carnea stă în jur de 48 de ore la baiț, apoi se afumă lent 7–8 ore, la foc de lemne. Mai departe, la Afumătoria Noastră găsești:

Pentru masa de 1 Decembrie, au și un pachet de afumături pentru fasole, cu cârnați, costiță și kaiser. Prețurile de mai sus sunt orientative, la data scrierii. Produsele se vând la kilogram, greutatea fiecărei bucăți poate varia puțin, iar prețul final se confirmă telefonic înainte de expediere. Livrarea se face vidat, în cutii izoterme, în toată țara. Toate produsele le vezi pe pagina de magazin a Afumătoriei Noastre, iar povestea completă pe pagina de prezentare a producătorului.

Carmangeria Măcelaru’ Priceput (Iași)

Tot din Iași vine Carmangeria Măcelaru’ Priceput, o măcelărie cu peste un deceniu de experiență, care spune despre ea că „păstrează cu mândrie tradiția măcelăriei românești”. Aici găsești cârnați proaspeți și afumați din porc și vită, afumați lent pe lemn natural, pastramă de miel sau oaie marinată cu condimente și vin, apoi uscată și afumată, dar și kaizer, jambon și mușchiuleț afumat. Comenzile se fac telefonic sau online, cu livrare în toată țara.

Mangalitza Food Art

Dacă te interesează mezelurile crud-uscate, maturate, Mangalitza Food Art lucrează cu carne de porc Mangalița: salam, slănină maturată, capocollo, guanciale, jumări. E o altă școală decât afumătura moldovenească, bazată pe sare și timp de maturare. La data scrierii, produsele apar fără stoc, așa că verifică disponibilitatea pe pagina lor.

Mai multe afumături și mezeluri, de la mai mulți producători, găsești în categoria mezeluri și produse din carne românești de pe Fabricat în RO.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre afumarea la rece și afumarea la cald?

La afumarea la rece, fumul are în general sub 25–30 de grade, iar carnea stă la fum zile sau săptămâni, uscându-se fără să se gătească. La afumarea la cald, fumul are de obicei 60–90 de grade, procesul durează câteva ore, iar carnea se afumă și se coace în același timp, rămânând mai suculentă.

Ce lemn este cel mai bun pentru afumat carne?

În România, cel mai folosit este lemnul de fag, care dă un fum curat și o culoare aurie. Lemnul de pomi fructiferi, precum cireșul, prunul sau mărul, adaugă o notă dulce și se folosește des în amestec cu fagul. Lemnul de rășinoase nu se folosește, pentru că dă un gust amar.

Afumăturile se mănâncă crude sau gătite?

Depinde de metodă. Afumăturile la cald, precum ceafa, kaiserul sau mușchiulețul, sunt de obicei gata de mâncat. Cele afumate la rece și nematurate suficient trebuie gătite, așa că verifică întotdeauna eticheta sau întreabă producătorul.

Cât timp se păstrează afumăturile în frigider?

Cât timp ambalajul vidat e intact, respectă data de pe etichetă și temperatura indicată, de regulă 2–8 grade. După deschidere, învelește produsul în hârtie alimentară sau pune-l într-un recipient închis și consumă-l în câteva zile. Bucățile pentru gătit se pot congela, porționate.

Ce înseamnă E250 pe eticheta mezelurilor?

E250 este nitritul de sodiu, un aditiv autorizat în Uniunea Europeană pentru produsele din carne, cu limite maxime stabilite prin lege. Se folosește pentru conservare și pentru păstrarea culorii. Apare de obicei în lista de ingrediente ca parte din „sarea de nitrit”.

Cum se servește pastrama de oaie?

Pastrama de oaie se mănâncă de obicei încălzită, pe grătar sau într-o tigaie fierbinte, câteva minute pe fiecare parte, până se rumenește grăsimea. Se servește cu mămăligă, murături și ceapă. Se feliază subțire înainte de a fi pusă pe foc.

Ce afumături se pun în fasole de 1 Decembrie?

Tradițional, în fasolea de 1 Decembrie se pun cârnați afumați, costiță, kaiser sau ciolan afumat. Afumătura se poate fierbe odată cu fasolea sau se poate prăji separat și adăuga la final. Combinarea a două-trei tipuri dă un gust mai bogat.

Ce mezeluri românești au denumire protejată în UE?

Printre preparatele din carne românești cu indicație geografică protejată se numără Salam de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi și Babic de Buzău. Lista oficială și actualizată se găsește în registrul eAmbrosia al Comisiei Europene. Pe ambalaj caută mențiunea „Indicație geografică protejată” și sigla UE.

Afumăturile nu sunt doar mâncare de iarnă. Sunt felul în care bunicii noștri își puneau grija pentru familie în cămară, felie cu felie, până la primăvară. Data viitoare când tai o felie de cârnat sau de slănină, gândește-te la fumul de fag și la omul care a stat lângă el. Și, dacă poți, cumpără de la el.

Ești producător de afumături sau mezeluri tradiționale? Dacă ai o afumătorie, o carmangerie sau o fermă, te poți lista pe Fabricat în RO, iar dacă vrei să ajungi la mai mulți cumpărători, vezi pachetele de promovare pentru antreprenori.